10 remedii naturiste pentru ameliorarea circulației periferice deficitare

Circulația periferică deficitară, sau insuficiența circulatorie periferică, este o problemă de circulație a sângelui care afectează extremitățile, de obicei degetele de la mâini, dar și cele de la picioare, nasul, obrajii, urechile și bărbia. Cel mai des afectate sunt femeile, în special cele cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani.

Problemele sistemului circulator apar atunci când există un flux sangvin limitat la nivelul picioarelor, mâinilor, inimii și în restul corpului. Potrivit dr. Ioana Almaș, insuficiența circulatorie periferică sau boala vasculară periferică reprezintă totalitatea afecțiunilor cauzate de obstrucția arterelor periferice și a venelor importante din organism. Transportul sângelui în organism se realizează prin intermediul vaselor de sânge (artere și vene), asigurându-se astfel, aportul de oxigen la nivelul celulelor și eliminarea dioxidului de carbon de la acest nivel. Viteza de circulație a sângelui prin vase este dată de suprafața de contact a sângelui cu pereții vaselor, de diametrul vaselor, precum și de presiunea cu care sângele este pompat de la inimă prin vase. La începutul arborelui circulator (în apropierea inimii) presiunea sângelui este mare, la fel și viteza de circulație a sângelui. Cu cât distanța față de inimă crește, vasele se îngustează, frecarea cu pereții vaselor e mai mare astfel presiunea și viteza de circulație a sângelui scad, permițând schimbarea elementelor nutritive și a gazelor între sânge și țesuturi. Dacă vasele suferă o dilatare sau sunt obstrucționate, sângele stagnează ducând astfel la insuficiența circulatorie.

Netratată din timp, circulația periferică deficitară poate cauza efecte negative asupra:

  • creierului – provocând oboseală, amețeli, pierderi de memorie, dureri de cap frecvente.
  • inimii – provocând incapacitatea de a efectua activități aerobice simple, hipertensiunea arterială, nivelul ridicat de colesterol, dureri în piept, atacul de cord și accidentul vascular cerebral sunt riscuri majore dacă afecțiunile circulatorii rămân netratate.
  • ficatului – provocând lipsa apetitului, scăderea în greutate, modificări ale nuanței pielii.
  • rinichilor – provocând umflarea mâinilor, a picioarelor și a gleznelor.
  • membrelor – provocând crampe, senzația de amorțeală, varicele.

Pentru remedierea acestei probleme, există câteva remedii naturale, din care amintim:

Mai multe, aici.

Remedii naturiste împotriva oboselii cronice

Sindromul de oboseală cronică este caracterizat prin oboseală sau extenuare severă care împiedică efectuarea activităților normale, zilnice obișnuite, având ca simptom principal oboseala care durează de cel puțin 6 luni.

Deoarece sindromul oboselii cronice este greu de diagnosticat, având numeroase simptome asemănătoare altor afecțiuni, este recomandată vizita la medicul specialist pentru stabilirea unui diagnostic.

Natura ne oferă remedii și pentru ameliorarea acestei afecțiuni, care nediagnosticată și netratată la timp poate avea urmări grave, atât pe plan psihic, cât și fizic și profesional.

Se recomandă consumul de rădăcină de ashwagandha, pentru proprietăţile sale deosebite de regenerare şi revitalizare, fiind indicată în stări oboseală, anxietate şi insomnii, angelica, utilă în tratarea asteniilor, depresiilor și a unor afecțiuni gastrice, ceai verde, un antioxidant foarte puternic, cu proprietăți energizante, revigorante, salvia, benefică în tratarea asteniilor, surmenajului intelectual și scorțișoara, energizant, tonic general și activator al circulației sangvine.

Tot pentru energizarea organismului pot consuma miere cu scorțișoară, în special la micul dejun și la prânz. Se poate consuma împreună cu o felie de pâine sau într-un pahar cu apă.

Masajul cu oțet de mere aromatizat reduce și el din oboseală, și stările de surmenaj. Oțetul se poate aromatiza cu 1-2 picături de ulei esențial de levănțică sau rozmarin. Masajul se face pe întregul corp, cu mișcări ascendente, insistându-se asupra umerilor, a cefei, a toracelui și a frunții.

Mai multe, aici.

Dintre beneficiile plantelor – aloe vera

Binecunoscută încă din Antichitate pentru efectele sale benefice asupra organismului, Aloe Vera este o plantă utilă atât în prevenția sau tratarea unor boli, cât și pentru menținerea tinereții.

Aloe vera este o plantă bogată în substanțe puternice, cu efecte antioxidante, antisenescență, anticancerigene, substanțe care intervin în menținerea sănătății și vivacității. Planta se poate aplica local sau se poate consuma, în funcție de efectele urmărite.

Printre proprietățile plantei de aloe vera amintim:

  • anti-îmbătrânire a pielii și a organismului
  • antibiotice, antibacteriene și antiinflamatorii
  • antidolorifice
  • antiseptice
  • antioxidante
  • antimicotice
  • antiseptice
  • antitumorale
  • imunomodulante
  • antivirale
  • cicatrizante și regenerante ale pielii si traiectului gastro-intestinal puternice
  • nutritive și purificatoare, dezintoxicante
  • radioprotectoare.

Datorită acestor proprietăți, rar întâlnite la o singură plantă, aceasta este recomandată în tratarea:

Mai multe, aici.

O combinație delicioasă care te apără de boli: mierea și scorțișoara

Având proprietăți terapeutice puternice, combinația miere-sorțișoară amelioarează și vindecă numeroase afecțiuni de sute de ani.

Mierea de albine, aliment cu termen de garanție nelimitat, conține în compoziția sa 16-20% apă, 0.4-0.8% proteine (din care 12 aminoacizi esențiali), 81.3% zaharuri (din care 38.19% fructoză, 31,28% glucoză, 5% zaharoză, 6.83% maltoză), 3.01% vitamine (B1, B2, B6, C), 0.2% substanțe minerale (calciu, magneziu, fier, fosfor, cupru, mangan, zinc, siliciu, sodiu, sulf), 55-105 mcg acid folic, fermenți, enzime, hormoni, antioxidanți, factori antibiotici, urme de polen.

Scorțișoara conține uleiuri volatile, 2-3% tanin, amidon, rezine, glucide simple, carbohidrați, zaharuri, grăsimi și mucilagii.

Împreună, se folosesc în tratarea afecțiunilor precum:

Artrita. Se aplică o pastă din cele două ingrediente (o parte de miere în două părți de apă călduță plus 1 linguriță cu pudră de scorțișoară) pe locul afectat și se masează ușor. Se poate bea o cană cu apă fierbinte în care se amestecă o lingură de miere și 1/2 linguriță de scorțișoară pudră.

Bolile de inimă. La micul dejun se recomandă ca în loc de sandwich-urile cu gem să se folosească miere peste care se presară puțină scorțișoară. Această combinație îmbunătățește circulația sangvină și întărește ritmul cardiac.

Mai multe, aici.

Ghimbirul ameliorează durerile sciaticii

Afecțiune nervoasă care provoacă durere intensă în partea lombară a spatelui și a piciorului drept, de cele mai multe ori, sciatica este deseori cauzată de inflamarea sau compresarea rădăcinii a celui mai lung și mai voluminos nerv din organism, nervul sciatic.

Nervul sciatic este principalul nerv al membrelor inferioare, controlând articulația șoldului, a genunchiului și a gleznei, dar și numeroși mușchi (în special mușchii posteriori ai coapsei și totalitatea mușchilor gambei și ai piciorului) și cea mai mare parte a pielii coapsei, gambei și piciorului.

În compoziția ghimbirului intră aproape 500 de compuși identificați, majoritatea având proprietăți biologice și terapeutice. Ghimbirul este un rizom care conține uleiuri volatile (zingiberol), compuși fenolici (gingeroli), vitamine, A, C, E, B1, B2, B6, minerale , substanțe cu rol antiseptic natural, rezine, mucilagii, celuloză, taninuri. Uleiurile volatile conțin aldehide, alcooli monoterpenici, zingiberon, gingeroli (care-i dau aroma și gustul specific), gingerone.

Printre numeroasele proprietăți ale ghimbirului se numără și cea antiinflamatoare și analgezică.

Mai multe, aici.

5 remedii naturale pentru tuse

Odată cu schimbările de temperatură, mai ales odată cu instalarea sezonului rece, în organism apar schimbări la nivelul sistemului imunitar, acesta putând fi slăbit, vulnerabil în fața virozelor repiratorii, tusea fiind un simptom, dacă nu dureros, iritant.

Natura ne vine în ajutor punându-ne la dispoziție o gamă variată de produse cu proprietăți antitusive și expectorante.

  • Un remediu delicios și aromat îl constituie florile de salcâm. Acestea conţin flavonoide, glucozide, tanin, robinină, acacină şi uleiuri esenţiale, substanţe care au efect benefic asupra organismului și sunt ficiente în combaterea tusei convulsive și asmatice, în tratarea răcelilor, virozelor, răgușelii și afecțiunilor acute ale căilor respiratorii. La o cană de ceai clocotită se pune o linguriță de plantă uscată și se lasă la infuzat 15 min, după care se strecoară și dacă, este posibil, se îndulcește cu miere de salcâm. Consumul zilnic între două căni și un litru de infuzie călduță calmează accesele de tuse, având proprietăți emoliente, antiiritative și expectorante.
  • Siropul de ridiche neagră este recomandat în oricefel de caz de tuse, fie ea convulsivă, expectorantă sau seacă, putânu-se administra și copiilor. Se ia o ridiche neagră, se spală bine și se scobește în mijloc. Se adaugă zahăr sau miere de albine și se lasă lângă o sursă de căldură pentru a-și lăsa sucul. Recomandat ar fi să nu fie puse în cuptor sau pe flacără, pentru ca planta să nu-si piardă din proprietățile curative. Se iau 2-3 lingurițe de suc pe zi, umplându-se scobitura cu zahăr sau miere până când coaja începe să se stafidească, semn că planta nu mai are ce oferi.
  • Siropul de hrean combate atât tusea cât și febra, asociate răcelilor. O rădăcină de hrean se dă pe răzătoare și se adaugă peste un sfert de cană de miere de albine și se lasă la macerat câteva ore, după care se pot consuma 3 lingurițe pe din amestec.

Mai multe, aici.

Tratamente naturiste pentru candidoza vaginală

Majoritatea femeilor sunt afectate cel puțin o dată în viață lor de iritația și mâncărimile provocate de candidoza vaginală, o micoză datorată unor ciuperci microscopice numite Candida albicans.

Infecția poate afecta vaginul și/sau vulva, manifestându-se prin mâncărimi, roșeață, inflamarea zonei atinse și prin scurgeri albicioase dense. În mod normal, vaginul este protejat de bacili Doderlein sau lactobacili. Distrugerea florei de bacili lactici este răspunzătoare pentru majoritatea cazurilor de inflamaţii ale vaginului, dar și de transformarea unor agenți infecțiosi saprofiți în agenți patogeni.

Diminuarea rolului de protectie al lactobacililor se poate produce în caz de:

  • administrare de antibiotice
  • medicamentele imunosupresoare
  • după chimioterapie
  • la femeile cu un sistem imunitar slăbit
  • la femeile cu diabet zaharat
  • în perioada de sarcină
  • la femeile aflate în tratament cu contraceptive orale.

Mai multe, aici.

Beneficiile antioxidanților în alimentație

Dintre toate beneficiile fructelor, legumelor și cerealelor, antixodanții reprezintă cel mai important beneficiu adus organismului, protejându-l împotriva afecțiunilor precum cancerul și bolile de inimă.

Diferenţele bruşte de temperatură care survin la schimbarea anotimpurilor solicită corpului un efort de adaptare, proces care durează aproximativ două săptămâni, timp în care intervine dereglarea metabolismului şi slăbirea sistemului imunitar. În aceste momente, principalii duşmani ai organismului sunt radicalii liberi sau oxidanții, care pot fi combătuţi doar cu ajutorul antioxidanţilor.

Antioxidanții repară ceea ce este deteriorat la nivelul celulelor ca urmare a efectelor negative ale poluării, produselor chimice, razelor UV, hormonilor de stres și substanțelor toxice produse de propriul metabolism. Toate aceste elemente negative slăbesc celulele organismului prin producerea de radicali liberi.

Deși antioxidanții pot înlocui elementele deteriorate din celule, iar organismul produce și el o cantitate de antioxidanți, necesarul este mereu mai mare decât această capacitate, și de aici nevoia de a-i lua din alimente.

“Antioxidanţii împiedică procesul de îmbătrânire al celulelor din organism, menţinând funcţiile corpului într-o stare mai bună pe o perioadă îndelungată. Aceste substanţe reglează nivelul colesterolului şi ajută la prevenirea bolilor de inimă, iar în egală măsură protejează sistemului nervos central şi contribuie la prevenirea afecţiunilor neurologice. În plus, antioxidanţii protejează ochii de tulburări oftalmologice”, a explicat nutriţionistul Anca Lungeanu, medic specialist diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, în cadrul Centrului Medical Focus.

Mai multe, aici.

Fructul Noni și beneficiile sale

Supranumit și “fructul vieții”, fructul noni are un gust iute-acrișor și este foarte bogat în substanțe biologice active care nu se găsesc în alte legume sau fructe.

Noni se folosește îndeosebi în Malaezia, Filipine, India, Hawaii, America de Sud, unde proprietăţile sale terapeutice sunt binecunoscute. Fructul conține 18 amino-acizi indispensabili vieţii (alanină, arginină, cistină, glicină, prolină, tirozina, izoleucină, leucină, lizină, metionină, fenilalanină, triptofan, valină, aurină, cisteină, carnitină, lecitină, fosfatidilcolină), o serie de minerale importante, precum potasiu, fier, magneziu, zinc, seleniu şi germaniu dar și fitosterol, damnacant, xeronină, scopoletin, acubină, rubiadină, alazarină și vitaminele A, C, beta-caroten și B3.

Dintre beneficiile fructului noni amintim:

  • normalizează tensiunea arterială
  • protejează plămânii fumătorilor
  • întăreşte sistemul imunitar
  • reglează nivelul colesterolului
  • are efect antiinflamator
  • de ajutor în anemie
  • tonic general

 

Mai multe, aici.

Despre beneficiile uleiului de nucă

Remarcat incă din 1931, când cercetătorii au descoperit că este o sursă importantă de vitamina C, uleiul de nucă  este bogat în acizii grași omega 3 și omega 9, vitaminele B1, B2, și B3, vitamina E, niacină, seleniu, fosfor, magneziu, zinc, fier și calciu.

Uleiul de nuci nerafinat este obținut din nuci uscate și presate la rece. Un sortiment de bună calitate va avea culoarea topazului și un gust bogat, cu un termen de valabilitate între 6 și 12 luni. După deschiderea recipientului se păstrează într-un loc rece, ferit de lumină pentru a nu râncezi.

Este o sursă de antioxidanți și acid elagic. Prezenți în uleiul de nucă, antioxidanții au un rol important în eliminarea toxinelor și a diverselor substanțe nocive din organism, care sunt indirect sau direct asociate cu dezvoltarea mai multor tipuri de cancer iar acidul elagic împiedică multiplicarea și dezvoltarea celulelor canceroase. Uleiul de nucă este, de asemenea, o sursă bogată de cupru, mangan și melatonină, hormon responsabil cu reglementarea ceasului biologic al organismului.

Dintre beneficiile uleiului de nucă, amintim:

  • circulația sângelui – uleiul de nucă este bogat în grăsimi mononesaturate cum ar fi acizii grași omega-9, care susține elasticitatea arterelor și implicit ajută la îmbunătățirea fluxului de sânge din organism, reducând șansele de rigidizare a arterelor

Mai multe, aici.