Metode de folosire a hreanului în scopuri curative

Cunoscut și folosit încă din vremuri străvechi cu scop curativ, hreanul se poate administra, sub diferite forme, atât intern, cât și extern.

De la hrean se folosesc atât frunzele cât și rădăcina. Intern, se poate administra sub formă de salată, sirop, tinctură sau vin tonic, iar extern, sub formă de cataplasme, tinctură și oțet.

Administrare internă:

  • salata de hrean se prepară din hrean dat pe răzătoarea mică, la care se adaugă sfeclă roșie, fiartă și dată prin răzătoare, adăgându-se, după gust, sare, oțet, ulei și o linguriță de miere de albine. Amestecul astfel obținut se poate păstra la frigider într-un recipient bine închis timp de două săptămâni. Salata este recomandată tuturor persoanelor care nu se înscriu în categoria de risc, fiind benefică în lupta cu cancerul, celor care suferă de bronșită acută și cronică, anemie la adulți și copii, tuse.
  • siropul de hrean se obține astfel: rădăcina de hrean se dă prin răzătoare, se adaugă patru linguri de miere de albine și se amaestecă bine, până mierea de omogenizează, lăsându-se la macerat câteva minute (15-30 minute) pentru a se lăsa sucul, după care se strecoară cu un tifon. Pulpa care rămâne după ce tot sucul a fost stors, se fierbe cu puțină apă, cât să o acopere, se stoarce iarăși sucul, se lasă la răcit și se amestecă apoi cu sucul obținut prima dată. Siropul astfel obținut este recomandat în afecțiuni precum astmul, bronțita cronică, afecțiuni ale căilor respiratorii, sănătatea pielii. Se administrează câtre trei linguri pe zi.
  • energizantul cu hrean se prepară astfel: 12 ouă în coajă (de preferat de țară) se spală foarte bine și se imersează într-un vas, cu atâta suc de lămâie cât să le acopere, pentru 12 ore. După scurgerea timpului se scot ouăle, se sparg și se bat bine, adăugându-se în același vas cu suc de lămâie, adăugându-se 1 kilogram de hrean dat prin răzătoarea mică, 1 litru de țuică naturală tare (recomandat: pălinca de prune) și 1 kilogram de miere de albine. După ce amestecul a fost omogenizat, se lasă la macerat timp de 9 zile într-un borcan de sticlă. După încheierea perioadei de macerat se poate folosi, administrându-se câte 1-3 linguri, după mesele principale. Energizantul obținut astfel este recomandat în eliminarea oboselii, tratarea sindromului de oboseală cronică,stimularea circulației sangvine, combaterea anemiei, stimularea imunității, tratarea bolilor de plămâni.

Mai multe, aici.

Din leacurile Antichității – hreanul

Folosit de daci, greci și romani, hreanul are un gust iute, aromat și condimentat, fiind o metodă naturală de a trata numeroase afecțiuni.

Originar din S-E Europei și din vestul Asiei, hreanul, numit de daci usturonilă, mai este cunoscut și sub denumirele populare drept “plosca ciobanului” sau “pătrunjel de câmp”.

Se consumă atât frunzele, dar mai ales rădăcina, care este partea cea mai bogată a plantei în vitamine, fitoncide (substanțe care au acțiune antibacteriană) sau uleiuri eterice (cu efect calmant).

Între substanțele active importante ale hreanului se numără și: vitamina C, complexul de vitamine B, săruri minerale, peroxidaza, uleiurile volatile, calciu, potasiu, fier, magneziu, zinc, compuși sulfurați, enzime, fitohormoni, glucozinolați (substanță cu acțiune antibiotică), acizi, minerale, având totodată un proprietăți citostatice foarte puternice (datorate glucozinolaților și peroxidazei), diuretice, antiinflamatoare, antioxidante și expectorante.

Hreanul este de preferat a fi consumat odată cu citricele și legumele proaspete, pentru asigurarea necesarului de minerale și vitamine, evitându-se, în timpul tratamentului naturist, expunerea la mediile iritante.

Între indicațiile terapeutice ale hreanului, amintim:

Mai multe, aici.

Gutuile și beneficiile lor

Fructe tomnatice, cu gust dulce-acrișor, gutuile influențează în mod pozitiv funcția ficatului, sistemul digestiv și ajută la ameliorarea bolilor aparatului respirator.

100 de grame de gutui conțin 60 de calorii, dintre care 15 g de carbohidrați, 12 g de zaharuri și 2 g de fibre, fiind o sursă importantă de vitamina A, vitamina B1, B2, B3, B6, B9, B17, vitamina C, E, PP, provitamina A, antioxidanți, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, seleniu, cupru, zinc și sodiu.

Printre proprietățile gutuii se numără și acţiunile antiinflamatoare, astringentă, analgezică, emoliantă, tonică şi expectorantă.

Datoriă compoziției sale, acest fruct:

  • întărește sistemul imunitar
  • ameliorează infecțiile respiratorii (durerile în gât, astmul)
  • tratează insuficiența pancreatică
  • îmbunătățește digestia
  • ameliorează diareea
  • ameliorează hemoragiile uterine
  • adjuvant împotriva hemoroizi
  • ameliorează colita

 

Mai multe, aici.

Despre fructul Gâc sau castravetele amar chinezesc

Supranumit și “Fructul din Rai”, fructul Gâc conține numeroase substanțe active, vitamine și minerale, calitățile sale fiind încă cercetate în laboratoarele de specialitate.

Aclimatizat recent și în România de către o echipă de specialiști de la Stațiunea de cercetări legumicole Buzău, condusă de Costel Vânătoru, fructul Gâc este originar din Asia de Sud, și folosit de sute de ani în medicina tradițională chinezească.

Măsurătoarile de laborator au relevat că fructul Gâc conține de 70 de ori mai mult licopen decât roșiile, de 40 de ori mai multă vitamina C decât portocalele, de 40 de ori mai multă zeaxantină decțt porumbul, și de 10 ori mai mult beta-caroten decât morcovul. Pe lângă acestea, s-a mai identificat și alfa-tocofenolul, o formă a vitaminei E, dar și importante rezerve de fier, seleniu și zinc, vitamina A, vitamina D, carbohidrați, acid folic, antioxidanți, acizi grași, enzime, fibre și alte substanțe active, importante pentru organism.

Fructul Gâc:

Mai multe, aici.