Cură cu lapte pentru combaterea anemiei

Aportul redus de fier, deficitul de vitamine B9 și B12, pierderea de sânge sau incapacitatea organismului de a produce suficiente celule sangvine cauzează anemie.

Spre deosebire de anemia aplastică (afecțiune în care măduva osoasă nu produce suficiente celule sangvine necesare organismului), care poate necesita transfuzii de sânge sau transplant de măduvă osoasă, restul anemiilor se pot trata și preveni cu remedii naturiste.

Una dintre cele mai rapide metode de combatere a anemiei este laptele tonic, pentru prepararea căruia aveți nevoie de:

  • o linguriță de miere de albine;
  • o ceașcă de lapte praf degresat;
  • 4 linguri de drojdie de bere proaspătă;
  • un litru de lapte proaspăt dulce.

Continuarea, aici.

Cardamomul, condiment de leac

Folosit de egiptenii anitici pentru combaterea halenei și albirea dinților, cardamomul face parte din aceeași familie cu ghimbirul și este al patrulea cel mai scump condiment din lume, după șofran, vanilie și trufe.

De-a lungul timpului, s-a observat că acest condiment, cu efecte antioxidante, antibacteriene, antivirale, carminative, expectorante, stomahice, diaforetice, detoxifiante, neurotonice, revitalizante, antitoxice, antiinflamatorii, antispasmodice și antifungice, are efecte benefice asupra:

  • digestiei (îmbunătățește digestia, crește pofta de mâncare în doze mici, în doze mai mari inhibă apetitul, combate balonarea, aerofagia, previne greața, vărsăturile);
  • infecțiilor gingivale, ulcerelor bucale;
  • calculilor biliari și renali;
  • halenei, alergiilor respiratorii, astmului bronșic, congestiei pulmonare
  • răcelii, durerilor în gât (sub formă de ceai);
  • infecțiilor tractului urinar;
  • circulației sângelui în plămâni;
  • circulației periferice;

Continuarea, aici.

Leacuri din bătrâni cu anghinare

Legumă de origine mediteraneană, anghinarea conține numeroase substanțe nutritive, fapt care îi conferă și proprietăți curative importante.

Deoarece frunzele conțin mai multe substanțe nutritive, în scop terapeutic, acestea vor fi preferate bulbului și cozii.

Ceaiul de anghinare se prepară opărind o lingură de frunze mărunțite în 500 ml de apă, după care se lasă la răcit, apoi se strecoară. Prima cană se bea dimineața, pe stomacul gol, apoi se stă întins în pat, pe partea dreaptă, pentru 30 de minute. Restul cantității se consumă cu jumătate de oră înainte de mesele principale. Se poate îndulci cu miere de albine. Ceaiul este recomandat în caz de nefrite, urticarii, prurit, afecțiuni ale tubului digestiv, constipație, diaree, vomă, greață, enterită, fermentație intestinală, colite, hemoroizi, lipsa poftei de mâncare, diabet, hipertensiune.

Continuarea, aici.

Beneficiile consumului de anghinare

Anghinarea, care se mai numește darul Sfintei Marii, este o legumă cu un efect benefic general asupra organismului, acțiunea sa concentrându-se asupra sistemului digestiv și cardiovascular.

Anghinarea conține vitamine (A, B1, B3, B5, B6, B9, C, E, K), minerale (calciu, fier, potasiu, fosfor, iod, mangan, cupru), fibre, antioxidanți și acizi.

Astfel, între beneficiile anghinarei asupra organismului amintim:

  • sarcina și preconcepția, previne defectele de naștere și avortul spontan;
  • combate acțiunea radicalilor liberi;
  • ajută la formarea și întărirea sistemului osos, previne osteoporoza, benefic în perioada de creștere a copiilor;
  • optimizează funcțiile metabolismului celular;
  • contribuie la producerea celulelor roșii;
  • reglează tensiunea arterială, recomandat hipertensivilor;
  • scade riscul apariției cancerului, adjuvant în tratamentul acestuia;
  • ajută în curele de slăbire, combate obezitatea (în special dacă este consumat sub formă de ceai sau suc concentrat);

Continuarea, aici.

Remedii pentru cuticulele deteriorate

Cuticulele reprezintă stratul de piele din jurul unghiilor și au rolul de a crea o barieră între piele și unghii, protejând astfel împotriva infecțiilor.

În momentul în care cuticulele nu sunt îngrijite corespunzător, acestea devin uscate și se rup, apărând riscul de a contracta infecții la nivelul unghiei. Pentru a preveni deteriorarea cuticulelor, dar și pentru a le trata, puteți folosi următoarele remedii naturiste:

  • miere de albine – după ce ați stat cu mâinile la înmuiat în apă călduță pentru 15-20 de minute, aplicați miere pe degete, masând ușor și lăsați să acționeze pentru alte 15-30 de minute, după care îndepărtați cu apă călduță. Mierea hidratează țesutul și grăbește vindecarea, cicatrizarea și regenerarea acestuia.
  • oțet de mere – faceți o soluție din părți egale de apă călduță și oțet de mere și înmuiați mâinile. Oțetul de mere are efecte antibacteriene, hidratante, albește unghiile pătate.

Continuarea, aici.

Lăcrămioara, leac parfumat de primăvară

Flori inocente și suave de primăvară, lăcrămioarele sunt folosite în medicina tradițională în tratarea unor afecțiuni precum bronșitele, emfizemul pulmonar, leucoreea, durerile de cap, migrenele, nevralgiile, ascita, edemele și unele afecțiuni cardiace.

Lăcrămioarele conțin mucilagii, uleiuri volatile, heterozide cardiotonice și saponozide, substanțe care dau plantei efecte purgative, diuretice, antiseptice, cicatrizante și tonic cardiace.

Sub diferite forme de administrare, lăcrămioarele sunt de ajutor celor suferinzi de: infarct miocardic, insuficiență cardiacă aterosclerotică, scleroză coronariană, aritmii cardiace, bradicardie, angină pectorală, nevroze cardiace, paralizie, epilepsie, apoplexie, leucoree, nefrite, hidropizie, gripă, pneumonie, reumatism, gută, reumatism articular, amețeli.

În scop terapeutic se vor folosi doar florile sau frunzele fără pețiol, culese în momentul înfloririi.

Infuzia din flori se folosește în caz de convalescență, adăugată în apa de baie, băi de șezut în caz de afecțiuni genitale, pentru curățarea tenului, prevenirea petelor pe față, iar pentru preparare aveți nevoie de 1-2 lingurițe de flori la o cană cu apă fierbinte.

Continuarea, aici.

Cinci tratamente naturiste cu schinduf

Schinduful, sau fânul-grecesc, este o plantă cu efecte terapeutice din cele mai diverse (antiinflamator, cicatrizant, galactogog, afrodisiac, depurativ, expectorant, diuretic, regenerator, carminativ, tonic, calmant, antispasmodic), fiind de folos în tratarea multor afecțiuni.

Persoanele care suferă de tuse cronică, gripă și bronșită pot lua câte o linguriță de pulbere de schinduf sublingual, de 3-4 ori pe zi.

Astenia psihică și cea fizică pot fi combătute dacă se consumă o infuzie combinată de schinduf, la care se adaugă și jumătate de linguriță de pulbere de busuioc. Infuzia se prepară astfel: 1-2 lingurițe de pulbere de semințe de schinduf se lasă la înmuiat în jumătate de cană de apă peste noapte, după  care se filtrează și se pune deoparte. Pulberea rămasă se opărește cu o jumătate de cana de apă fierbinte, dupa care se lasă la racit timp de 20 minute, după care se strecoară și se amestecă cu lichidul obținut inițial.

Continuarea, aici.