Ce putem trata cu tinctură de sunătoare

Folosită în Antichitate pentru tratarea depresiei, sunătoarea are proprietăți antiseptice, antiinflamatoare, cicatrizante, hepatoprotectoare, hepatoregeneratoare, astringente, calmante, coleretice, colagoge, antianemice etc.

Pentru prepararea tincturii aveți nevoie de doi pumni de flori uscate, pe care le puneți într-un borcan din sticlă, peste care turnați un litru de alcool de 40º. Închideți ermetic borcanul, agitați energic și lăsați la infuzat timp de 21 de zile, agitând zilnic recipientul de 4-5 ori.

La sfârșit se filtrează, iar tinctura astfel obținută se păstrează în sticluțe mici, închise la culoare.

Se administrează câte 10-30 de picături, de 3 ori pe zi, diluate în 100 ml de apă plată.

Continuarea, aici.

Ce putem trata cu tinctură de salvie

Considerată în Antichitate drept panaceu, salvia are proprietăți stomahice, coleretice, colagoge, carminative, antiinflamatoare, antispastice, estrogenice, emenagoge, antisudorifice, hipoglicemiante, hemostatice, antiseptice etc.

Pentru prepararea tincturii aveți nevoie de 20 de linguri de pulbere (partea aeriană a plantei, uscată și dată prin râșnița de cafea), care se pune într-un borcan din sticlă, peste care se toarnă 500 ml de alcool de 70º.

Se închide ermetic borcanul, se agită energic și se lasă la macerat timp de 14 zile, la loc călduros, agitând zilnic recipientul de 4-5 ori.

La sfârșit se filtrează, iar tinctura astfel obținută se păstrează în recipiente din sticlă, închise la culoare.

Se administrează câte o linguriță de tinctură, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol, diluată în 100 ml de apă plată sau apă fiartă și răcită.

Continuarea, aici.

Ce putem trata cu tinctură de rozmarin

Plantă aromatică, folosită adesea în arta culinară, rozmarinul este, de asemenea, utilizat pentru tratarea unor boli.

Pentru prepararea tincturii aveți nevoie de frunzele plantei, uscate și mărunțite. Luați 50 g de plantă, puneți-o într-un borcan din sticlă, peste care turnați 250 ml de alcool de 70º. Închideți ermetic borcanul, agitați energic și lăsați la macerat timp de 15 zile, agitând zilnic recipientul de 4-5 ori.

La sfârșit filtrați, iar tinctura obținută păstrați-o în recipiente din sticlă, închise la culoare.

Se administrează câte o linguriță de tinctură, de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, diluată în 100 ml de apă plată.

Continuarea, aici.

Ce putem trata cu tinctură de rostopască

Utilizată încă din Antichitate pentru tratarea afecțiunilor hepatice și biliare, rostopasca are un nivel ridicat de alcaloizi, substanțe care îi conferă efectele farmacodinamice.

Pentru prepararea tincturii aveți nevoie de părțile aeriene ale plantei, bine uscate. Acestea se transformă în pulbere cu ajutorul unei râșnițe de cafea. Luați 15 linguri din această pulbere, puneți-le într-un borcan din sticlă, peste care turnați 400ml de alcool de 50º.

Închideți ermetic borcanul, agitați-l energic și lăsați-l la macerat timp de 14 zile, agitând zilnic de 3-4 ori.

La sfârșit se filtrează, iar tinctura astfel obținută se păstrează în recipiente din sticlă, închise la culoare.

Se administrează câte 50-100 de picături, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol, diluate în 100ml de apă plată.

Continuarea, aici.

Ce putem trata cu tinctură de roiniță

Folosită încă din Antichitate și Evul Mediu, roinița este o plantă perenă de la care se folosesc în scop curativ frunzele, florile și tulpina.

Pentru prepararea tincturii aveți nevoie de plantă uscată, pe care o transformați în pulbere cu ajutorul unei râșnițe de cafea. Luați 15 linguri din această pulbere, puneți-le într-un borcan din sticlă, peste care turnați 400 ml de alcool de 50º. Închideți ermetic borcanul, agitați energic timp de 1-2 minute și lăsați-l la macerat timp de 14 zile, agitând zilnic recipientul de 3-5 ori.

La sfârșit se filtrează, iar tinctura astfel obținută se păstrează în recipiente din sticlă, închise la culoare.

Se administrează câte o linguriță de tinctură, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol, diluată în 100ml de apă plată.

Continuarea, aici.

Ce putem trata cu tinctură de păpădie

Originară din Asia și Europa, păpădia este asociată cu afecțiunile hepatice, gastrice, pancreatice și intestinale.

Pentru prepararea tincturii aveți nevoie de 20g de rădăcină uscată, pe care o mărunțiți sau o transformați în pulbere cu ajutorul unei râșnițe de cafea. Puneți planta într-un borcan din sticlă, peste care turnați 100 ml de alcool de 70º. Închideți ermetic borcanul, agitați energic timp de 1-2 minute și lăsați la macerat timp de 10 zile, agitând recipientul de 3-4 ori pe zi.

La sfârșit se filtrează, iar tinctura astfel obținută se păstrează într-un borcan din sticlă, la loc întunecos și răcoros timp de 6 zile, pentru a se decanta. După acest interval, se separă partea limpede și se păstrează în recipiente din sticlă, închise la culoare, pentru 24 luni.

Se administrează câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, diluate în 100ml de apă plată.

Continuarea, aici.

Ce putem trata cu tinctură de păducel

Arbust spinos, cu fructe roșiatice, păducelul este binecunoscut pentru efectele sale cardioprotectoare.

Pentru prepararea tincturii se vor folosi frunzele și florile proaspete. Luați 10 linguri de plantă mărunțită, puneți-le într-un borcan din sticlă, peste care turnați apoi 500 ml de alcool de 70º. Închideți ermetic borcanul și lăsați-l la macerat, la temperatura camerei, timp de 14 zile, agitând zilnic recipientul de 4-6 ori.

La sfârșit se filtrează, iar tinctura astfel obținută se păstrează în sticluțe mici, din sticlă, închise la culoare.

Se administrează o linguriță de tinctură, diluată în 100 ml de apă plată, de 3 ori pe zi, pe stomacul gol.

Continuarea, aici.

Ce putem trata cu tinctură din muguri de plop negru

Arbore maiestuos, care atinge vârste de până la 400 de ani, plopul este și o sursă de leacuri tradiționale de o valoare incontestabilă.

Pentru prepararea tincturii aveți nevoie de muguri de plop negru, bine uscați. Aceștia se transformă într-o pulbere fină cu ajutorul unei râșnițe de cafea. Cu pulberea se umple un borcan pe un sfert, peste care se toarnă alcool de 90º până se umple borcanul, având grijă să lăsați 2 degete libere. Borcanul se închide ermetic și se agită energic 1-2 minute, după care se lasă la macerat, la temperatura camerei, timp de 12 zile.

La sfârșit se filtrează, iar tinctura se păstrează în recipiente din sticlă, închise la culoare, la loc răcoros și întunecat.

Se administrează câte 60-100 de picături, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol, în combinație cu o linguriță de miere de albine sau îmbibate pe pâine, dar niciodată diluate în apă, deoarece reacția dintre cele două duce la scăderea efectelor curative ale tincturii.

Continuarea, aici.

Ce putem trata cu tinctură din frunze de mesteacăn

Simbol al puterii și autorității în Roma Antică, mesteacănul este folosit în medicina populară, cu precădere pentru ameliorarea afecțiunilor urinare.

Pentru prepararea tincturii aveți nevoie de 50 g de frunze uscate, pe care le mărunțiți bine sau transformați în pulbere cu ajutorul unei râșnițe de cafea. Pulberea se pune într-un borcan din sticlă, peste care se toarnă 250 ml de alcool de 70º. Borcanul se închide ermetic și se agită energic timp de 1-2 minute, după care se lasă la macerat, la temperatura camerei, timp de 15 zile, agitând zilnic recipientul de 5-6 ori.

La sfârșit se filtrează, iar tinctura obținută se păstrează în recipiente din sticlă, închise la culoare.

Se administrează câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, diluată în 100 ml de apă plată.

Continuarea, aici.

Ce putem trata cu tinctură de merișoare

Cunoscut pentru efectele sale puternic antiinfecțioase, merișorul făcea parte din alimentația de bază a vikingilor, fiind și acum folosit în medicina tradițională pentru virtuțile sale curative.

Pentru prepararea tincturii se folosesc frunzele plantei, care trebuie să fie foarte bine uscate. Acestea se dau prin râșnița de cafea până se obține o pulbere fină. Luați 20 de linguri din această pulbere, puneți-le într-un borcan din sticlă, peste care turnați 500 ml de alcool de 50º. Închideți ermetic borcanul și agitați energic până se dizolvă toate cocoloașele formate. Lăsați la macerat timp de 14 zile, la loc călduros, dar ferit de căldura directă a soarelui, agitând zilnic recipientul de 5-6 ori.

La sfârșit se filtrează, iar tinctura astfel obținută se păstrează în recipiente din sticlă de culoare închisă.

Se administrează câte o linguriță de tinctură, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol, diluată în 100 ml de apă plată.

Continuarea, aici.