Un studiu realizat de trei cercetători americani şi prezentat miercuri la dezbaterea “Efectele instituţionalizării asupra dezvoltării copilului. Observaţie, diagnostic, prevenire a consecinţelor de lungă durată” relevă că micuții instituţionalizaţi încă de la naştere prezintă un risc crescut de întârzieri importante în dezvoltare, de la probleme psihiatrice, până la afectări ale dezvoltării cognitive, aceştia având probleme de discernământ, de control al impulsurilor şi de păstrare a amintirilor.
“Instituţionalizarea copiilor are un impact foarte mare asupra dezvoltării creierului, iar efectele nu sunt doar de durată, dar sunt şi constante. Plasarea în cadrul familiei îmbunătăţeşte funcţia creierului şi anatomia creierului şi o îmbunătăţire foarte importantă s-a constatat la copii care au fost plasaţi în familie la vârste fragede”, a declarat profesorul Charles Nelson, unul dintre realizatorii studiului.
Demarat în anul 2000 de profesorii Nathan Fox (University of Maryland), Charles Nelson (Harvard University) şi Charles Zeanah (Tulane University), studiul pe copii abandonaţi din România relevă că evitarea instituţionalizării înainte de vârsta de doi ani generează niveluri crescute de activitate cerebrală şi un scor al inteligenţei mai mare și că intervenţia timpurie în întreruperea instituţionalizării poate duce la rezultate remarcabile în dezvoltarea copilului.
Cercetarea a fost realizată pe copii români abandonaţi încă de la naştere şi crescuţi în instituţiile din Bucureşti. Copiii au fost împărţiţi aleatoriu în două grupuri, unul continuând să trăiască în centre, iar celălalt plasat în asistenţă maternală sau în familie.
Continuarea, aici.