Rădăcina de măcriș și indicațiile sale terapeutice

Măcrișul este o plantă adaptabilă, care se întâlnește la toate altitudinile – de la câmpie, până la munte.

În scopuri curative se folosește rădăcina plantei. Frunzele sunt delicioase în salate, având un gust acrișor.

Puteți consuma rădăcina sub formă de pulbere și decoct.

Pulberea – se obține prin râșnirea rădăcinii uscate bine.

Decoctul – puneți în jumătate de cană cu apă rece 2 lingurițe cu rădăcină mărunțită și lăsați peste noapte. Strecurați și păstrați apa. Partea solidă puneți-o la fiert cu o jumătate de cană cu apă, pentru 2 minute, după care trageți de pe foc și lăsați la răcit. Când ceaiul se răcește complet, se strecoară și se combină cu extractul obținut anterior. Se consumă întreaga cantitate pe parcursul zilei, împărțită în 3 doze.

Între afecțiunile care pot fi tratate cu rădăcină de măcriș amintim:

  • hepatitele virale de tip A, B, C
  • tulburările hepatice

Continuarea, aici.

Aplicațiile terapeutice ale volburei

Volbura, sau rochița-rândunicii, este o plantă ierboasă perenă care, deși este considerată dăunătoare, pentru că sărăcește solul de substanțe nutritive și sugrumă plantele răsucindu-se în jurul lor, este, de asemenea, valoroasă din punct de vedere medical.

În compoziția chimică a volburei s-au identificat rezine, convolvuvină, jalapină, tanin, vitamina C și substanțe minerale, substanțe care dau plantei proprietăți laxative, purgative, depurative, colagoge, coleretice, antiinflamatorii, cicatrizante și hemostatice.

În scop terapeutic se folosesc toate părțile plantei, mai puțin semințele.

Între indicațiile terapeutice ale volburei, amintim:

  • febră
  • inflamația mucoaselor
  • constipație
  • furuncule
  • abcese
  • diskinezie biliară
  • colecistită
  • obezitate

Continuarea, aici.

Ce puteți trata cu vin de cerceluș

Cercelușul sau pecetea lui Solomon este o plantă cu proprietăți astringente, antiinflamatorii, hemolitice, antireumatice, purgative, vomitive, revulsive etc.

Pentru a prepara vinul de cerceluș aveți nevoie de următoarele ingrediente:

  • 500 ml de vin alb, bio sau organic
  • 10 linguri cu rizom de plantă tocat mărunt sau dat prin răzătoarea mică.

Puneți cele două ingrediente într-un borcan din sticlă, închideți ermetic și lăsați-l la macerat timp de 48 de ore, agitând zilnic vasul de 5-6 ori. La sfârșit se strecoară cu ajutorul unui tifon, care se stoare la sfârșit. Se lasă la decantat timp de două ore, după care se separă cu atenție lichidul limpde, care se păstrează în recipiente din sticlă, de culoare închisă, la loc rece și întunecos.

Se administrează câte 50-75ml, de trei ori pe zi. Vinul are efecte antiinflamatoare, analgezice, fiind recomandat în caz de:

  • enurezis
  • hernie
  • hipermenoree
  • intoxicatii cu metale grele.

Continuarea, aici.

Tratamente externe pe bază de turiță-mare

Agrimonia eupatoria sau turița-mare este o plantă de origine europeană, care se găsește în zonele de câmpie și cele montante, în luminișuri, la marginea drumurilor, pe pajiști sau în livezi.

Boli de piele, afte, stomatite, gingivite, faringită – puneți 10 g de plantă tocată mărunt în 200 ml de apă fierbinte, acoperiți vasul și lăsați-l la infuzat timp de 15 minute. Strecurați și, în funcție de caz, aplicați comprese pe zonele afectate sau clătiți gura de câteva ori pe zi.

Tumori, luxații, entorse – într-un vas emailat puneți o mână de turiță-mare, o mână de tărâțe de grâu, o jumătate de linguriță de drojdie și 500 ml de apă. Puneți vasul pe foc mic și lăsați să fiarbă timp de 30 de minute. Strecurați, iar partea solidă puneți-o într-un săculeț din pânză, pe care apoi îl aplicați pe zona bolnavă.

Amigdalită, abces oral, inflamații bucale, inflamații ale gâtului – în 500 ml de apă clotită se pune o mână de frunze de plantă și se fierb, la foc mic, pentru 15 minute. Lichidul limpede se folosește pentru gargară. Procedeul se repetă de 4-5 ori pe zi.

Continuarea, aici.

 

Leacuri bătrânești cu miere de albine

Mierea de albine este unul dintre cele mai prețioase produse ale naturii, aceasta reprezenând singurul aliment al cărei termen de garanție este nelimitat.

Vă propunem astăzi câteva remedii pe bază de miere de albine, pentru a vă ușura durerile și a grăbi însănătoșirea:

  • astm, bronșită, traheită, răceală, gripă – într-o cană cu apă clocotită, adăugați o linguriță cu isop uscat și mărunțit. Acoperiți vasul și lăsați la infuzat timp de 10 minute, după care strecurați, adăugați o linguriță cu miere și consumați câte 3 căni pe zi, una după fiecare masă principală. În paralel, se mestecă și câte o jumătate de linguriță de chimen pisat, de 3 ori pe zi;
  • tuse – în 500 ml de vin se fierbe o mână cu frunze de urzici, timp de 5 minute, din momentul în care fiertura a dat în clocot. Se trage apoi vasul de pe foc, se strecoară, iar în lichidul limpede se adaugă 2 linguri cu miere de albine. Se administerază câte o linguriță, atunci când simțiți nevoia de a tuși;

Continuarea, aici.

Ce pot trata compresele cu vin

Bogat în antioxidanți și substanțe active, vinul este folosit în scop terapeutic de mii de ani.

Pentru a prepara compresele cu vin aveși nevoie de următoarele ingrediente:

  • felii de pâine albă
  • vin bio sau organic, preferabil roșu sau negru.

Înmuiați feliile de pâine în vin, stoarceți excesul și aplicați pe zona afectată. Compresa se lasă până ce aceasta începe să se usuce, moment în care se aruncă și se aplică alta. Procedeul se aplică ori de câte ori este nevoie, cât mai des posibil, până la eliminarea simptomelor.

Continuarea, aici.

Ce puteți trata cu ceai de mușețel

Utilizat în vechime de către egipteni și greci pentru tratarea febrei, mușețelul și-a prezentat de-a lungul timpului efectele curative.

Pentru prepararea infuziei, adăugați într-o cană cu apă fierbinte 2 lingurițe de plantă uscată, acoperiți vasul și lăsați la infuzat timp de 10 minute, după care strecurați și consumați până la 3 căni pe zi, pe stomacul gol, cu jumătate de oră înainte de masă.

Între indicațiile terapeutice ale ceaiului amintim:

  • balonare
  • digestie lentă
  • flatulență
  • eczeme
  • iritații ale ochilor
  • inflamații ale gâtului
  • rinită

Continuarea, aici.

 

Ce puteți trata cu ceai de coada-calului

Plantă iubitoare de apă, coada-calului are proprietăți antiseptice, antimicrobiene, antiinflamatoare, diuretice, depurative, remineralizante, cicatrizante, antiacide etc.

Pentru prepararea infuziei aveți nevoie de partea aeriană a plantei, uscate și mărunțite. Adăugați o linguriță de plantă la o cană cu apă fierbinte. Acoperiți vasul și lăsați la infuzat timp de 15 minute, după care strecurați și consumați până la 2 cești zilnic.

Între indicațiile terapeutice ale ceaiului amintim:

  • abcese
  • eczeme
  • hemoragii interne, externe, nazale
  • artrită
  • obezitate
  • afecțiuni ale prostatei
  • boli renale
  • infecții uro-genitale

Continuarea, aici.

Ce putem trata cu tinctură de propolis pe cale externă

Folosită pe cale externă, tinctura de propolis are proprietăți antiinflamatoare, antimicrobiene, cicatrizante, anestezice, antioxidante și analgezice.

Datorită acestor proprietăți, tinctura de propolis se poate folosi pentru tratarea:

  • laringitei, amigdalitei, faringo-amigdalitei – se înmoaie un tampon de vată cu tinctură, după care se aplică direct pe locul afectat pentru câteva secunde, de 5-6 ori pe zi;
  • arsuri, răni, adjuvant în cancerul mamar și cel al pielii – se înmoaie un tampon de vată în tinctura de propolis, după care se stoarce foarte încet deasupra locului afectat, lăsând preparatul să scalde locul şi să se întărească de la sine. Procedeul se reia de 3-4 ori, la intervale de 2-3 minute, după care se lasă zona tratată să se usuce în mod natural;
  • alunițe, negi – se face un amestec în părți egale de tinctură de propolis, tinctură de rostopască și tinctură de tătăneasă. Se înmoaie un tampon de vată în acest amestec după care se stoarce foarte încet deasupra locului afectat, lăsând preparatul să scalde locul şi să se întărească de la sine. Procedeul se reia de 3-4 ori, la intervale de 2-3 minute, după care se lasă zona tratată să se usuce în mod natural;

Continuarea, aici.

Uleiul din flori de soc – preparare și recomandări terapeutice

Socul este un arbore ale cărui flori și scoarță sunt folosite în medicina tradițională de mii de ani datorită proprietăților sale sudorifice, expectorante, antiinflamatoare, diuretice, laxative, antireumatismale, emoliente, antimutagene și galactogene.

Uleiul din flori de soc se prepară adăugând peste 15 linguri de pulbere de flori jumătate de litru de ulei din sâmburi de struguri sau de măsline (de bună calitate). Cele două ingrediente se pun într-un borcan din sticlă și se închide ermetic, lăsându-se la macerat timp de 14 zile la soare, după care se filtrează și se păstrează în sticluțe mai mici, închise la culoare.

Uleiul se aplică prin masaj, recomandat după duș.

Continuarea, aici.