Ce putem trata cu tinctură de țelină

Folosită de greci încă din Antichitate, țelina este o legumă valoroasă și astăzi din punct de vedere curativ.

Pentru prepararea tincturii alegeți 1-2 țeline sănătoase, spălați-le, curățați-le bine și dați-le pe răzătoarea mare, apoi puneți răzătura într-un borcan din sticlă, cât să-l umpleți pe trei sferturi. Adăugați apoi alcool alimentar de 50º cât să acopere țelina cu 2-3 degete, închideți ermetic borcanul și lăsați la macerat timp de 10-15 zile, agitând zilnic recipientul de 4-6 ori.

La sfârșit se filtrează, iar tinctura se păstrează în recipiente din sticlă, închise la culoare.

Se administrează câte o linguriță de tinctură diluată în 100 ml de apă, de 3-4 ori pe zi, înaintea mesei, cu 15 minute.

Continuarea, aici.

Advertisement

Ce putem trata cu tinctură de ienupăr

Ienupărul este un arbust conifer care crește la altitudini de peste 700 m, în zonele muntoase, la marginea pădurilor, pășunilor și poienilor, preferând locurile luminoase.

Pentru prepararea tincturii puneți într-un recipient din sticlă 100 de boabe de ienupăr spălate bine, apoi turnați 500 ml alcool de 70º. Închideți ermetic recipientul și lăsați la macerat timp de 10 zile.

Recipientul se agită zilnic de 3-4 ori.

La sfârșit strecurați și păstrați tinctura în sticluțe închise la culoare.

Se administrează câte o linguriță de tincură de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol, înainte de masă, diluată în 100 ml de apă.

Tinctura are proprietăți antiseptice, antiinflamatoare, analgezice, depurative, bronhodilatatoare, stomahice, carminative, sudorifice și hipoglicemiante.

Continuarea, aici.

Ce putem trata cu infuzie de tarhon

Plantă puternic aromată, care-și trage originile din Mongolia și Siberia, tarhonul a fost introdus în Europa în secolul al XVI-lea.

Pentru prepararea infuziei se adaugă o linguriță de plantă uscată și mărunțită la o cană cu apă fierbinte. Se acoperă vasul și se lasă la infuzat timp de 15 minute, după care se strecoară și se consumă câte 2-3 căni zilnic.

Infuzia de tarhon este eficientă în caz de:

  • ascită
  • afecțiuni renale
  • afecțiuni hepatice
  • bronșită
  • constipație
  • insomnie
  • atonie digestivă

Continuarea, aici.

Ovăzul și proprietățile lui terapeutice

Avena sativa sau ovăzul este o cereală apreciată pentru calitățile sale pe care le exercită asupra organismului uman, fiind folosit nu doar pentru dieta zilnică, ci și pentru tratarea diverselor afecțiuni.

În compoziția chimică a ovăzului se regăsesc proteine, minerale (potasiu, magneziu, clor, calciu, sodiu, fier, fosfor, sodiu, mangan, cobalt, cupru, zinc, nichel, crom, molibden, fluor, iod, bor, seleniu, silicon), vitamine (B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, D, E, K, PP), caroten, albumine, grăsimi, glucide, hidrați de carbon, aminoacizi (arginină, alanină, acid aspartic, cistină, acid glutamic, glicină, histidină, izoleucină, leucină, lizină, fenilalanină, prolină, serină, treonină, triptofan, tirosină, valină), carbohidrați (amidon, acid fitic, sucroză), acizi grași (acid palmitic, acid miristic, acid stearic, acid palitoleic, acid oleic, acid linoleic, acid linolenic), purine.

Datorită acestor substanțe valoroase, ovăzul are proprietăți neurotonice, antispasmodice, laxative, tonic uterine, analeptice, energizante, răcoritoare, diuretice, hipoglicemiante, stimulent tiroidian, antiasmatice, expectorante, hidratante, nutritive, antitumorale, detoxifiante, cicatrizante, regenerante, antiinflamatoare, antimicotice, antioxidante, fiind recomandat în tratarea unor afecțiuni, precum:

Continuarea, aici.

Beneficiile consumului de pepene galben

Răcoritori și extrem de parfumați, pepenii galbeni sunt, de asemenea, apreciați și pentru proprietățile lor laxative, diuretice, antihemoroidale, depurative, aperitive, revigorante, expectorante, antiinflamatoare sau cicatrizante.

Compoziția chimică a pepenelui galben relevă un conținut de apă, în proporție de 86-90%, albumine, fibre, antioxidanți, vitamine (A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, K), minerale (calciu, potasiu, magneziu, fosfor, fier, sodiu, cupru, mangan, zinc), carbohidrați, proteine, grăsimi și carotenoizi, 100 grame de fruct având doar 34 de calorii.

Datorită substanțelor nutritive diverse care intră în compoziția sa, pepenele galben:

  • previne afecțiunile oculare;
  • întărește sistemul imunitar;
  • stabilizează indicele glicemic;
  • combate constipația;
  • scade nivelul de colesterol;
  • scade riscul de atac cardiac;
  • revitaminizează organismul;
  • scade tensiunea arterială;
  • purifică sângele;
  • îmbunătățește fluxul sangvin dinspre inimă;
  • combate stresul;

Continuarea, aici.

Beneficiile consumului de suc de pătrunjel

Pătrunjelul, unul dintre cele mai populare zarzavaturi, este un puternic antioxidant, detoxifiant și tonic al organismului, având proprietăți curative dintre cele mai variate.

Printre cele mai importante efecte ale pătrunjelului se numără cel antitumoral (datorat conținutului de histidină), antiinfecțios, vermifug, vasodilatator, antirahitic, antiscorbutic, diuretic, antiseptic sangvin, urinar, digestiv, neurostimulator, expectorant, sudorific, regenerator capilar și stimulent muscular. Totodată, pătrunjelul întărește sistemul imunitar, reglează menstruația și ajută la neutralizarea efectelor nocive ale tutunului și alcoolului.

Sucul de pătrunjel se obține din mixarea cu ajutorul unui blender a unei mâini de frunze, tulpini și/sau rădăcină proaspete, tinere, la care se adaugă 4-6 linguri de apă, după care se lasă la macerat timp de 30 de minute, apoi se filtrează. Se consumă imediat sau se păstrează la frigider cel mult 4 ore. Pentru administrare, acesta se amestecă cu suc de morcov proaspăt stors, doza zilnică pentru detoxifiere fiind de 4-6 linguri de suc de pătrunjel în 75 ml suc de morcov, de 4 ori pe zi, înainte de masă. Dozele recomandate nu se vor depăși!

Continuarea, aici.

Andivele și beneficiile lor

Salată amăruie, originară din zona mediteraneană, andivele sunt binecunoscute pentru proprietățile lor încă din Antichitate, de pe vremea romanilor, grecilor sau egiptenilor antici.

În compoziția andivelor se regăsește apa, în proporție de 95%, vitamine (A, C, B1, B2, B9, E, K), minerale (fier, seleniu, zinc, calciu, fosfor, sodiu, potasiu, mangan), betacaroten, glucoză, glucide, protide, lipide, antioxidanți și fibre, 100 g de frunze având doar 17 calorii.

Între efectele pe care o salată de andive le are asupra organismului amintim:

  • are efect tonic digestiv;
  • are efect diuretic, laxativ, calmant, sedativ, depurativ, remineralizant, tonic;
  • stimulează secreția de bilă;
  • adjuvant în combaterea paraziților intestinali;
  • ajută în combaterea anorexiei;
  • benefic în caz de litiază biliară;
  • atenuează efectele stresului;
  • întârzâie procesele îmbătrânirii;
  • reduce riscul apariției cancerului
  • reduce riscul instalării bolilor degenerative;
  • reglează tonusul musculaturii;

Continuarea, aici.

Cinci tratamente naturiste cu schinduf

Schinduful, sau fânul-grecesc, este o plantă cu efecte terapeutice din cele mai diverse (antiinflamator, cicatrizant, galactogog, afrodisiac, depurativ, expectorant, diuretic, regenerator, carminativ, tonic, calmant, antispasmodic), fiind de folos în tratarea multor afecțiuni.

Persoanele care suferă de tuse cronică, gripă și bronșită pot lua câte o linguriță de pulbere de schinduf sublingual, de 3-4 ori pe zi.

Astenia psihică și cea fizică pot fi combătute dacă se consumă o infuzie combinată de schinduf, la care se adaugă și jumătate de linguriță de pulbere de busuioc. Infuzia se prepară astfel: 1-2 lingurițe de pulbere de semințe de schinduf se lasă la înmuiat în jumătate de cană de apă peste noapte, după  care se filtrează și se pune deoparte. Pulberea rămasă se opărește cu o jumătate de cana de apă fierbinte, dupa care se lasă la racit timp de 20 minute, după care se strecoară și se amestecă cu lichidul obținut inițial.

Continuarea, aici.

Cinci remedii cu țintaură

Țintaura este o plantă de vară care crește pe lângă cursurile râurilor, în livezi, pe pajiști, în zonele de munte și care are unul dintre cele mai puternice efecte detoxifiante dintre toate plantele medicinale românești.

Planta are în compoziția sa glicozide amare (eritaurina, centapicrina), alcaloizi, rășini, acid oleanolic, substanțe minerale și proprietăți antipiretice, digestive, laxative, vermifuge, febrifuge, colagoge, coleretice, cicatrizante, antibacteriene, antiinflamatoare, tonice, purificatoare, detoxifiante.

Deși planta are numeroase aplicații medicinale, astăzi vom aminti doar cinci dintre acestea, și anume:

  1. nevralgie sciatică, dureri lombare, colici renale – se aplică cataplasme calde cu țintaură pe zona dureroasă, timp de o oră, de 2 ori pe zi. Cataplasmele se prepară astfel: o mână de frunze mărunțite de plantă se lasă în apă caldă la înmuiat pentru 2 ore, după care se aplică pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, peste care se pune o sticlă cu apă fierbinte și se ține pentru o oră;
  2. dispepsie, balonare, indigestie – se ia pe stomacul gol, cu 5 minute înainte de masă, o linguriță cu extract hidroalcoolic diluat în puțină apă, pentru a stimula secreția de sucuri digestive, de bilă, pentru a normaliza și ușura digestia. Extractul hidroalcoolic se prepară astfel: 20 de linguri de pulbere de țintaură se pun într-un borcan din sticlă, peste care se adaugă 250 ml de alcool de 90º și o cană cu apă plată sau de izvor. Borcanul se închide ermetic și se lasă la macerat timp de 14 zile, la loc călduros, agitând de 4 ori pe zi, după care se filtrează și se păstrează în sticluțe mici, închise la culoare;
  3. cură de slăbire, obezitate, retenție de apă, apatie, lipsă de vitalitate – cu 30 de minute înaintea fiecărei mese, se ia câte o linguriță de pulbere de țintaură, se ține în gură 3-5 minute, după care se înghite cu puțină apă, timp de 3 luni;

Continuarea, aici.