Cura cu propolis, miere și usturoi

Având în compoziția sa trei dintre cele mai puternice alimente cu efecte terapeutice, cura cu macerat de propolis, usturoi și miere de albine este folosită pentru o gamă largă de afecțiuni, printre care se numără ateroscleroza, arterita, tromboflebita, hipertensiunea, sensibilitatea mărită la frig, cancerul, imunitatea scăzută, infecțiile virale, profilaxia gripei, dezechilibre endocrine, debilitate, astenie, reumatism, impotența vasculară.

Prepararea maceratului are mai multe faze. În prima etapă, se prepară tinctura de usturoi de 60%. Se dau prin mașina de tocat 600g de usturoi și se adaugă într-un litru de alcool de 90-95º, lăsându-se la macerat timp de o săptămână, într-un recipient din sticlă, închis ermetic, folosindu-se mai apoi, doar lichidul curat, de după decantare.

În cea de-a doua etapă, se prepară tinctura de propolis: la 100 ml alcool de peste 80º se adaugă 20g propolis, amestecul introducându-se într-un vas care se încălzește la 30-35º C, amestecând bine. Această procedură se repetă zilnc, timp de o săptămână, după care se lasă la decantat, folosindu-se doar lichidul curat.

În cea de-a treia etapă, cele trei ingrediente se amestecă, în următoarele proporții: 62% tinctura de usturoi, 32% miere de albine (de preferinţă cea de salcâm, deoarece conţine o cantitate mare de flavonoide, cu acţiune hipotensivă şi diuretică) şi 6% tinctura de propolis.

În ultima etapă, acest amestec se poate personaliza în funcție de afecțiune, adăugându-se pentru:

hipertensiunea atrerială – tinctură 10% din flori şi frunze de păducel, talpă gâştei şi frunze de mesteacăn, în părţi egale. Adăugarea acestei tincturi în preparatul de bază se face în proporţie de 10 la sută.

insuficiența cardiacă – tinctura 10% din frunze de lăcrămioare sau ruscută de primăvară, adăugată 20% în preparatul de bază.

Mai multe detalii, aici.

Advertisements

Afecțiuni și tratamente cu hrean

Hreanul, cu denumirea științifică cochlearia armoracia, este o plantă legumicolă perenă, din familia Brassicaceae, rezistentă la temperaturi scăzute și secetă, care tratează cu succes numeroase afecțiuni și este adjuvant în tratarea altora.

Hreanul are proprietăți antibiotice puternice, expetorante, bronhodilatatoare, antibacteriene, antiinflamatoare, afrodisiace, antiparazitare, antianemice, este antiscorbutic, colagog, diuretic, revulsiv puternic, crește tensiunea arterială, este vasodilatator coronarian, încălzește organismul, stimulează sistemul imunitar.

Datorită acestora, hreanul se folosește în tratarea:

  1. durerilor de cap. Se folosesc compresele cu frunze strivite de hrean verde, care se aplică pe frunte.
  2. calmează durerile. Se folosesc comprese din frunze strivite de hrean verde, peste care se pune ulei. Compresa se leagă pe zona dureroasă. Se mai poate face șu un amestec din hrean, făină de grâu și miere de albine care se aplică pe locurile dureroase.
  3. durerile de rinichi. Se face și o turtă din făină de grâu cu hrean ras și oțet, care se pune pe zona lombară, fixându-se cu un brâu.
  4. guturaiului, tusei. Se administrează 5-6 lingurițe pe zi de sirop de hrean, care se înghite încet, permițându-i astfel să acționeze la nivelul gâtului. Suplimentar se face gargară cu tinctură de hrean: 3 lingurițe de tinctură la un sfert de pahar de apă.

Pentru mai multe detalii, aici.

Din leacurile Antichității – hreanul

Folosit de daci, greci și romani, hreanul are un gust iute, aromat și condimentat, fiind o metodă naturală de a trata numeroase afecțiuni.

Originar din S-E Europei și din vestul Asiei, hreanul, numit de daci usturonilă, mai este cunoscut și sub denumirele populare drept “plosca ciobanului” sau “pătrunjel de câmp”.

Se consumă atât frunzele, dar mai ales rădăcina, care este partea cea mai bogată a plantei în vitamine, fitoncide (substanțe care au acțiune antibacteriană) sau uleiuri eterice (cu efect calmant).

Între substanțele active importante ale hreanului se numără și: vitamina C, complexul de vitamine B, săruri minerale, peroxidaza, uleiurile volatile, calciu, potasiu, fier, magneziu, zinc, compuși sulfurați, enzime, fitohormoni, glucozinolați (substanță cu acțiune antibiotică), acizi, minerale, având totodată un proprietăți citostatice foarte puternice (datorate glucozinolaților și peroxidazei), diuretice, antiinflamatoare, antioxidante și expectorante.

Hreanul este de preferat a fi consumat odată cu citricele și legumele proaspete, pentru asigurarea necesarului de minerale și vitamine, evitându-se, în timpul tratamentului naturist, expunerea la mediile iritante.

Între indicațiile terapeutice ale hreanului, amintim:

Mai multe, aici.

Gutuile și beneficiile lor

Fructe tomnatice, cu gust dulce-acrișor, gutuile influențează în mod pozitiv funcția ficatului, sistemul digestiv și ajută la ameliorarea bolilor aparatului respirator.

100 de grame de gutui conțin 60 de calorii, dintre care 15 g de carbohidrați, 12 g de zaharuri și 2 g de fibre, fiind o sursă importantă de vitamina A, vitamina B1, B2, B3, B6, B9, B17, vitamina C, E, PP, provitamina A, antioxidanți, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, seleniu, cupru, zinc și sodiu.

Printre proprietățile gutuii se numără și acţiunile antiinflamatoare, astringentă, analgezică, emoliantă, tonică şi expectorantă.

Datoriă compoziției sale, acest fruct:

  • întărește sistemul imunitar
  • ameliorează infecțiile respiratorii (durerile în gât, astmul)
  • tratează insuficiența pancreatică
  • îmbunătățește digestia
  • ameliorează diareea
  • ameliorează hemoragiile uterine
  • adjuvant împotriva hemoroizi
  • ameliorează colita

 

Mai multe, aici.