Expunerea la soare ar putea contribui la reducerea tensiunii arteriale

Conform unui studiu publicat luni, expunerea la soare ar putea contribui la reducerea hipertensiunii arteriale, un factor de risc pentru crize cardiace și atacuri cerebrale, informează agenția de știri AFP.

Studiul, publicat în revista de specialitate Journal of Investigative Dermatology, relevă că expunerea excesivă la soare favorizează apariția cancerului de piele, dar la fel de dăunătoare este și evitarea totală a soarelui, în special pentru sistemul cardiovascular.

La experiment au luat parte 24 de voluntari care au fost supuși unei doze de ultraviolete provenită de la o lampă de bronzare, iar în cea de-a doua ședință voluntarii au fost expuși doar la căldura lămpii, care nu a avut niciun efect asupra tensiunii lor. Cantitatea de raze UV corespunde unei expuneri naturale la soare timp de 30 de minute. În timpul primei ședințe s-a observat o scădere a tensiunii arteriale.

Continuarea, aici.

Advertisement

Ce puteți trata cu pastă de tătăneasă

Plantă menționată de vestitul medic al Antichității, Discordie, tătăneasa este folosită pentru tratarea afecțiunilor atât pe cale internă, cât și externă.

Pentru a prepara acest remediu, aveți nevoie de următoarele ingrediente:

• vârfuri de plantă înflorită cu tot cu frunze
• apă călduță.

Uscați bine planta și transformați-o în pulbere, cu ajutorul unei râșnițe de cafea. Amestecați apoi acestă pulbere cu atâta apă, cât să obțineți o pastă.

Continuarea, aici.

Ce puteți trata cu vin de rostopască

Utilizată în Antichitate pentru tratarea bolilor de ficat și bilă, rostopasca are acțiune antibacteriană, cicatrizantă, antimicotică, antivirală, antitumorală, antiinflamatoare, antispastică, analgezică, antilitiazică, hepatoprotectoare, hipolipemiantă, hipocolesterolemiantă etc.

Pentru a prepara vinul de rostopască aveți nevoie de următoarele ingrediente:

• un litru de vin alb bio sau organic
• 2 linguri cu pulbere de rostopască.

Se spală bine planta, se toacă mărunt și se pune într-un vas din sticlă. Vinul se aduce la punctul de fierbere după care se toarnă peste pulbere. Se acoperă vasul și lasă la macerat timp de 24 de ore, după care se filtrează și se îmbuteliază în recipiente din sticlă, închise la culoare care se închid ermetic și se păstrează într-un loc răcoros și rece.

Se administrează câte 2-3 linguri, de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale.

Continuarea, aici.

Ce puteți trata cu ceai de gălbenele

Flori vesele, care protejează sănătatea, gălbenelele au proprietăți antiinflamatoare, antimicrobiene, imunostimulatoare, cicatrizante etc.

Pentru a prepara infuzia de gălbenele, adăugați într-o cană cu apă fierbinte două lingurițe de plantă, acoperiți vasul și lăsați la infuzat timp de 5-10 minute, după care strecurați și consumați călduț, până la 3 căni pe zi, pe stomacul gol, cu jumătate de oră înainte de masă.

Între indicațiile terapeutice ale ceaiului de gălbenele amintim:

• crampe abdominale
• gastrită
• ulcer gastric și duodenal
• inflamații ale colonului
• conjunctivită
• eczeme
• vânătăi (echimoze)

Continuarea, aici.

Ce putem trata cu tinctură de tătăneasă

Plantă iubitoare de apă, tătăneasa are efecte cicatrizante, antiinflamatoare, hemostatice, emoliente și antipruriginoase.

Pentru prepararea tincturii aveți nevoie de rădăcina plantei, uscată și transformată în pulbere, cu ajutorul unei râșnițe de cafea. Luați 20 de linguri de pulbere, puneți-le într-un borcan din sticlă, peste care turnați un amestec format din 3 părți de alcool de 96º și o parte apă. Se toarnă din acest amestec doar atât cât pulberea să fie bine cuprinsă, iar deasupra să rămână o peliculă de 3-4 cm de alcool.

Se închide ermetic borcanul și se lasă la macerat timp de 10 zile, după care se filtrează, iar tinctura obținută se păstrează în recipiente din sticlă, închise la culoare.

Tinctura de tătăneasă se folosește doar extern, sub formă de comprese sau badijonări în care tinctura se diluează cu puțină apă.

Continuarea, aici.

Ce putem trata cu tinctură de gălbenele

Originare din India, gălbenelele sunt apreciate pentru proprietățile lor antiinflamatoare, decongestive, antiseptice, antimicrobiene, imunostimulente, cicatrizante, regenerante, carminative etc.

Pentu prepararea tincturii aveți nevoie de flori bine uscate, pe care le dați prin râșnița de cafea până obțineți o pulbere fină. Din această pulbere, adăugați 20 de linguri într-un borcan din sticlă, peste care turnați 500 ml de alcool de 70º.

Închideți ermetic borcanul și agitați bine pentru a vă asigura că nu s-au format cocoloașe. Lăsați la macerat timp de 14 zile, la loc  călduros, agitând zilnic recipientul de 4-6 ori.

La sfârșit filtrați și păstrați tinctura astfel obținută în recipiente din sticlă, de culoare închisă.

Se administrează câte o linguriță de tinctură, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol, diluată în 100 ml de apă plată.

Continuarea, aici.

Ce putem trata cu tinctură de propolis pe cale externă

Folosită pe cale externă, tinctura de propolis are proprietăți antiinflamatoare, antimicrobiene, cicatrizante, anestezice, antioxidante și analgezice.

Datorită acestor proprietăți, tinctura de propolis se poate folosi pentru tratarea:

• laringitei, amigdalitei, faringo-amigdalitei – se înmoaie un tampon de vată cu tinctură, după care se aplică direct pe locul afectat pentru câteva secunde, de 5-6 ori pe zi;
• arsuri, răni, adjuvant în cancerul mamar și cel al pielii – se înmoaie un tampon de vată în tinctura de propolis, după care se stoarce foarte încet deasupra locului afectat, lăsând preparatul să scalde locul şi să se întărească de la sine. Procedeul se reia de 3-4 ori, la intervale de 2-3 minute, după care se lasă zona tratată să se usuce în mod natural;
• alunițe, negi – se face un amestec în părți egale de tinctură de propolis, tinctură de rostopască și tinctură de tătăneasă. Se înmoaie un tampon de vată în acest amestec după care se stoarce foarte încet deasupra locului afectat, lăsând preparatul să scalde locul şi să se întărească de la sine. Procedeul se reia de 3-4 ori, la intervale de 2-3 minute, după care se lasă zona tratată să se usuce în mod natural;

Continuarea, aici.