Lumânărica este o plantă ale cărei flori sunt galben-aurii și pe care o găsim frecvent pe marginea drumurilor, terenurilor cu pietriș, lizieră etc.
În scopuri terapeutice se folosesc florile, frunzele și rădăcina, în compoziția florilor regăsindu-se iridoine, mucilagii, flavonoide, zaharuri, saponine și coloranți.
Lumânărica se folosește la tratarea:
Continuarea, aici.
În medicina tradițională, inul este folosit de mii de ani datorită proprietăților sale emoliente, antiseptice, sedative și laxative.
În scop terapeutic, de la plantă se folosesc doar semințele, care au în compoziția lor protide, heterozide, grăsimi, micilagii, acid galacturonic, ulei (în proporție de 40%), acizi grași esențiali omega-3, fitosteroli hipocolesterolemianți, lignani antiinflamatori și glicozide cianozidice.
Astfel, preparatele pe bază de semințe de in sunt recomandate persoanelor care suferă de:
Continuarea, aici.
“Buruiană” întâlnită în majoritatea zonelor țării, pătlagina are multiple proprietăți medicinale, precum cea hemostatică, cicatrizantă, emolientă, astringentă, antidiareică, hipotensivă, antibiotică, antipruriginoasă, expectorantă, antiseptică sau antibacteriană.
În scop terapeutic se folosesc toate părțile plantei, acestea având aceleași substanțe nutritive (vitaminele A, C, K, minerale, proteine, glucide, aminoacizi etc.), în diverse concentrații.
Afecțiunile care răspund cel mai bine la tratamentul cu pătlagină sunt cele:
– dermatologice – la 3 litri de apă clocotită se adaugă 100 g de plantă uscată și se lasă la infuzat pentru 30 de minute, după care se strecoară, iar lichidul astfel obținut se adaugă în apa de baie, a cărei temperatură este recomandată a fi de 37º Celsius. După 20 de minute de stat în apă se tamponează ușor pielea și se folosesc haine din fibră naturală (bumbac, in, mătase etc.), evitându-se materialele sintetice, care irită pielea și favorizează înmulțirea bacteriilor;
Continuarea, aici.
Spre deosebire de aportul nutritiv pe care îl aduc nucile coapte, secretul celor verzi stă în coaja verde, bogată în iod și taninuri, substanțe benefice în afecțiunile digestive sau cele provocate de lipsa sau insuficiența de iod din organism.
Lichiorul este simplu de preparat, rețeta fiind următoarea: 20-24 de nuci verzi se mărunțesc și se pun într-o sticlă de un litru cu gura largă peste care se adaugă alcool de 40º, până când acesta depășește cu 2-3 degete nucile, și se lasă la macerat timp de 21 de zile la soare, sau într-un loc călduros. După cele 21 de zile, se strecoară, iar în lichidul astfel obținut se adaugă 3 cuișoare, 3 nucșoare, jumătate de păstaie de vanilie, coaja rasă de la jumătate de portocală și 300g de zahăr brun dizolvat într-un litru de apă plată, se amestecă și se lasă la macerat alte 4 zile, după care se filtrează și se păstrează în sticluțe mici, la loc întunecos și rece.
Continuarea, aici.
Fructe delicioase, parfumate și aromate, căpșunele sunt o sursă importantă de vitamine și minerale esențiale organismului, cu un conținut caloric scăzut, un kilogram de fructe conținând doar 350 de calorii.
În compoziția chimică a căpșunelor se regăsesc vitamine (A, B1, B2, B3, B6, B9, C, E, K), minerale (sodiu, potasiu, mangan, fier, calciu, cupru, fosfor, sulf, siliciu), apă în proporție de 89%, proteine, zaharuri, fibre, carbohidrați, antioxidanți, resveratrol, taninuri (elagitanin, galotanini), acizi hidrozicinamici (acid cinamic, acid cumaric, acid cafeic, acid ferulic), acizi hidroxibenzoici (acid elagic, acid galic, acid vanilic, acid salicilic), flavonoizi (procianidine, catechine, galocatechine, epicatechine, kaempferol, cvercetina), antocianine (cianidine, pelargonidine), 150g de fructe asigurând 140% din doza zilnică recomandată de vitamina C, necesară unui adult.
Cura cu căpșune presupune consumul zilnic, timp de o lună de zile, a unui kilogram și jumătate de fructe coapte, organice sau bio, care se consumă fracționat, cu cel puțin 30 de minute înaintea meselor principale, pentru a evita fermentația în intestine și pentru că stimulează secreția sucurilor gastrice. Este de preferat a nu se adăuga îndulcitori, de nici un fel.
Nu se vor mânca părțile stricate, lovite sau fermentate, iar fructele vor fi bine spălate înainte de a fi consumate.
Continuarea, aici.
Folosit de peste 6.000 de ani în Egipt și China antică, schinduful este o plantă valoroasă cu proprietăţi carminative, tonice, cicatrizante, calmante, antispasmodice și antiinflamatorii.
Persoanele care suferă de sindromul colonului iritabil și colită pot bea 500 ml de infuzie de semințe de schinduf, dimineața, cu 15 minute înainte de masă. Pe lângă efectele antiinflamatoare, infuzia reduce balonarea, durerile abdominale, are efecte calmante, antispasmodice și ajută la normalizarea florei intestinale.
Infuzia se prepară astfel: 1-2 lingurițe de pulbere de semințe de schinduf se lasă la înmuiat în jumătate de cană de apă peste noapte, după care se filtrează și se pune deoparte. Pulberea rămasă se opărește cu o jumătate de cana de apă fierbinte, dupa care se lasă la racit timp de 20 minute, după care se strecoară și se amestecă cu lichidul obținut inițial.
Continuarea, aici.
Afinele sunt bogate în antioxidanți, vitaminele A, B1, B2, B3, B6, B9, C, D, E, K, fibre, zaharuri, potasiu, fier, calciu, magneziu, mangan, zinc, fosfor, acid tanic și elagic, fiind recomandate în afecțiuni oftalmologice, circulatorii, urinare sau digestive.
Cura cu suc de afine presupune consumul zilnic a 75-150 ml de suc proaspăt preparat. Deoarece sucul oxidează foarte repede, acesta trebuie preparat și consumat imediat, câte 3-4 linguri de suc, în amestec cu puțină apă, cu 15-20 de minute înainte de fiecare masă, timp de 14-30 zile.
Afinele au proprietăți astringente, cicatrizante, antihemoragice, antiinflamatorii, antioxidante, acad colesterolul, sunt recomandate diabeticilor, îmbunătățesc vederea, stimulează apetitul, sunt benefice în tratarea varicelor, arteritei, în infecțiile intestinale, colită, diaree, putrefacții intestinale, enterită, combate balonarea, reglează scaunele.
Continuarea, aici.
Drojdia de bere, indiferent de forma sa, proaspătă, uscată sau tablete, este una dintre cele mai ieftine și eficiente metode de prevenire și tratament cunoscute, fiind eficientă într-o gamă variată de afecțiuni.
Analiza biochimică a drojdiei de bere arată că aceasta conține aproape toată gama de aminoacizi esențiali (16 la număr), întreg complexul de vitamine B, vitaminele D, H, E, enzime minerale în formă asimilabilă, precum calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier dar și seleniu și crom, oligoelemente indispensabil vieții, proteine, lipide și glucide.
O cură cu drojdie durează minimum 10 zile și maximum 30 de zile, după care urmează o săptămână de pauză, după care cura se poate relua.
Drojdia proaspată se consumă cu miere de albine bio sau organică, de proveniență locală, astfel: la o linguriță de drojdie se adaugă două lingurițe de miere de albine, frecându-se amestecul până când se obține o pastă omogenă. Doza zilnică pentru un adult este de 3 lingurițe de drojdie, care se administrează pe stomacul gol, înaintea meselor principale.
Drojdia uscată se dizolvă în jumătate de litru de suc proaspăt de legume, fructe, ceai sau iaurt. Se folosesc două lingurițe de praf de drojdie uscată, se amestecaă bine cu sucul și consumă pe parcursul unei zile în 3 reprize, înaintea meselor principale. Cantitatea rămasă de la o administrare se păstrează la frigider.
Continuarea, aici.
Fructe tomnatice, cu gust dulce-acrișor, gutuile influențează în mod pozitiv funcția ficatului, sistemul digestiv și ajută la ameliorarea bolilor aparatului respirator.
100 de grame de gutui conțin 60 de calorii, dintre care 15 g de carbohidrați, 12 g de zaharuri și 2 g de fibre, fiind o sursă importantă de vitamina A, vitamina B1, B2, B3, B6, B9, B17, vitamina C, E, PP, provitamina A, antioxidanți, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, seleniu, cupru, zinc și sodiu.
Printre proprietățile gutuii se numără și acţiunile antiinflamatoare, astringentă, analgezică, emoliantă, tonică şi expectorantă.
Datoriă compoziției sale, acest fruct:
Mai multe, aici.
Puterea Naturii 