Primii născuți prezintă un risc mai mare de a deveni supraponderali la vârstă adultă

Conform unui studiu recent realizat în Noua Zeelandă, primii născuți prezintă un risc mai mare de a deveni supraponderali la vârsta adultă, decât frații lor mai mici, informează agenția de presă Xinhua.

În cadrul studiului au participat 50 de bărbați supraponderali, cu vârste cuprinse între 35 și 55 de ani.

În urma analizării datelor culese de la voluntari, cercetătorii de la Universitatea din Auckland au constatat că primii născuți au avut în medie o greutate cu 6,9 kg mai mare decât al doilea născut și un indice de masă corporală mai mare. De asemenea, sensibilitatea la insulină era mai redusă cu 33% la bărbații care au fost primii născuți.

Continuarea, aici.

Test pentru a descoperi riscul de a dezvolta diabet

Cercetătorii americani din Boston dezvăluie că prezenţa unei mici molecule în sângele unei persoane este strâns asociată cu riscul ca aceasta să dezvolte, cu ani de zile mai târziu, diabet de tip 2, se arată în revista “Journal of Clinical Investigation”.

Cercetătorii americani au ajuns la această concluzie după ce au analizat eşantioane de la mai multe sute de persoane monitorizate timp de 12 ani, în cadrul a două studii, american şi suedez. Persoanele care aveau niveluri mai ridicate de acid 2-aminoadipic (2-AAA) prezentau un risc de patru ori mai mare de a dezvolta un diabet în anii următori. Acest risc era unul independent de alţi factori de risc deja cunoscuţi, precum inactivitatea fizică, o alimentaţie bogată în grăsimi şi în glucide, surplusul de greutate, glicemia crescută sau vârsta.

“Acest studiu, unul foarte solid, este pasionant, deoarece dezvăluie că riscul de a dezvolta diabet de tip 2 poate fi descoperit cu ani înainte, plecând de la un marker biologic sangvin total nou”, subliniază dr.Bruno Verge, şef al serviciului de diabetologie de la Spitalul de Copii din Dijon, citat de cotodianul francez “Le Nouvel Observateur”.

Depistarea diabetului de tip 2 începând de la vârsta de 45 de ani devine o miză ridicată pentru toate societăţile occidentale, date fiind complicaţiile uneori foarte grave ale bolii, aceasta constituind deja una dintre cauzele majore ale cecităţii, infarctului miocradic, insuficienţei renale în fază terminală şi amputărilor.

Continuarea, aici.

Cum ar putea contribui flora intestinală la lupta împotriva obezităţii

Două studii realizate recent, unul în Danemarca şi celălalt în Franţa, încearcă să demonstreze că structura florei intestinale (microorganismele – îndeosebi bacteriile – din intestine) intervine în mod esenţial în riscul de greutate excesivă şi, respectiv, obezitate, scrie passionsante.be. Modificarea florei intestinale ar putea contribui, astfel, la lupta împotriva obezităţii.

Rezultatele studiului indică o mare diferenţă între persoanele obeze şi cele cu greutate normală în ceea ce priveşte bogăţia bacteriană, în condiţiile în care o diversitate redusă se asociază cu un risc crescut de greutate excesivă şi masă de grăsime, cu o mai mare rezistenţă la insulină (incidenţa diabetului de tip 2) şi de dislipidemie (colesterol, trigliceride). În cadrul grupelor de persoane studiate deficitare în bacterii proporţia de obezi a atins 80%.

Cercetătorii precizează că diversitatea scăzută de bacterii intestinale duce la dezechilibre metabolice care favorizează şi grăbesc creşterea în greutate, precum şi riscul de diabet şi boli cardiovasculare. Dr Beatrice Vuaille (Le Qutidien du Medecin) arată că “aceste rezultate ar putea duce la elaborarea unei metode simple de determinare a tipului de floră intestinală pe care îl are o persoană”, de estimare a riscului de obezitate al acesteia şi de stabilire modului în care se poate interveni.

Continuarea, aici.

Diabetul de tip 2 se poate vindeca prin regim alimentar hipocaloric

Un studiu realizat în Marea Britanie pe pacienții care suferă de diabet de tip 2, i-a ajutat pe unii dintre aceștia să renunțe la medicamente, inversând evoluța bolii după doar câteva luni.

Bolnavii au fost supuși unui regim hipocaloric, bazat pe sucuri de fructe și legume, dar și supe, limita maximă de calorii consumate zilnic fiind de 800.

Roy Taylor, profesor la Universitatea din Newcastle, unul dintre cercetătătorii care au luat parte la studiu, a emis ipoteza conform căreia grăsimea acumulată în jurul organelor vitale ar putea fi cheia înțelegerii acestei boli, deoarece această grăsime blochează pancreasul şi ficatul, întrerupând totodată secreţia de insulină, împiedicând utilizarea adecvată a acesteia. Scopul dietei hipocalorice este de a topi acele grăsimi, aducând astfel organele vitale la funcționarea lor optimă.

Studiul s-a realizat pe 11 bărbați și femei, cărora le-au fost administrate sucuri de fructe și legume, salate fără amidon și supe, observându-se, după  opt săptămâni că evoluția bolii a fost inversată. Nivelurile de grăsime din pancreas au revenit în limitele normale, acesta putând să pompeze din nou insulină.

Continuarea, aici.