Coada-calului – remedii externe

Coada-calului este o plantă cu proprietăți antiseptice, antimicrobiene, expectorante, hemostatice, antiinflamatoare, remineralizante, dezinfectante, antimicotice și diuretice, fiind folosită de sute de ani în scopuri medicinale, la tratarea și ameliorarea multor afecțiuni.

Astăzi vă propunem cinci afecțiuni ale căror remedii externe au la bază preparate din coada-calului, respectiv:

  1. micoza unghiei piciorului – se poate vindeca dacă se înmoaie piciorul afectat într-o infuzie combinată concentrată de coada-calului. Aceasta se prepară astfel: 6 linguri de tulpini și frunze se macerează la rece în jumătate litru de apă, după care se strecoară, iar planta rămasă se opărește în 500 ml de apă, după care se lasă la răcit, se strecoară și se amestecă cu maceratul la rece. Baia trebuie să dureze cel puțin 15 minute și să fie călduță;
  2. eczemele – zona afectată se spală cu decoct de coada-calului, apoi se aplică o cataplasmă pentru 1-3 ore, după care se înlătură și se lasă locul respectiv să se usuce natural;

Continuarea, aici.

Trei leacuri cu scorțișoară

Tonifiantă, aromată, scorțișoara stimulează apetitul, favorizează motilitatea intestinală și are proprietăți antibacteriene, fiind folosită de mii de ani nu doar în arta culinară, ci și în tratamentele naturale, aromoterapie sau industria parfumurilor.

Pentru a scăpa de stres, anxietate, depresie sau gripă puneți într-o cană de apă care a atins punctul de fierbere un baton de scorțișoară și lăsați la fiert pentru 15 minute, după care trageți de pe foc. Puteți adăuga miere de albine și suc de lămâie când ceaiul este călduț.

Persoanele care suferă de probleme orale precum durerile dentare sau gingivita pot face gargară cu ceai de scorțișoară, preparat astfel: o linguriță de praf de scorțișoară se fierbe pentru 5 minute, se lasă la răcit și se folosește. Puteți adăuga și 1-2 picături de ulei esențial de scorțișoară pentru a potența efectele.

Continuarea, aici.

Din leacurile pădurii – scoarța de stejar

Scoarța de stejar este folosită în medicina tradițională încă de pe vremea aztecilor, aceasta având proprietăți antiseptice, antiinflamatoare, antihemoragice, antitermice, calmante și astringente.

În scop curativ se folosește doar scoarța ramurilor tinere (de 2-3 ani), care se recoltează primăvara sau toamna, având un termen de garanție de 5 ani.

Scoarța de stejar este în special utilizată în caz de:

  • gingivită, stomatită, faringită, rinofaringită, dureri dentare, degerături – 2-3 lingurițe de pulbere de scoarță de stejar se fierb pentru 5 minute într-o cană cu apă, după care se face gargară sau se tamponează local zonele afectate, utilizându-se decoctul cât de fierbinte se suportă;
  • plăgi, degerături, hemoroizi, hiperhidroză, colici abdominale și pelvine – se fac băi locale cu decoct obținut din 50 g de scoarță mărunțită la un litru de apă. După 5 minute de fiert se trage de pe foc și se folosește când temperatura devine suportabilă;

Continuarea, aici.

Trei remedii externe pe bază de salvie

Condiment apreciat în gastronomie, salvia are și proprietăți antiseptice, antiinflamatoare, carminative, calmante, expectorante, sedative, bacteriostatice, astringente, antisudorifice, coleretice, antispastice etc.

În compoziția chimică a plantei regăsim uleiuri volatile, tanin, acid ursolic, acid oleanolic, substanțe amare, vitaminele A, B1 și C, acid fumaric, acid clorogenic, acid cafeic, acid nicotinic, azotat de potasiu, calciu, potasiu, magneziu, fier, zinc, sodiu etc., fapt care îi conferă plantei efecte hipoglicemiante ușoare, stimulatoare a secreției biliare și venotonice.

Astfel, tratamentele externe cu salvie sunt recomandate persoanelor care suferă de:

  1. candidoză bucală, afte, stomatită, gingivită – în 2500 ml de apă rece se pun la macerat 2 linguri de plantă uscată și mărunțită și se lasă peste noapte (8-10 ore), după care se strecoară, iar lichidul se păstrează separat. Peste planta rămasă se toarnă 2500 ml de apă clocotită și se fierbe pentru 5 minute, după care se trage de pe foc și se lasă la răcit, apoi se strecoară, iar cele două extracte se amestecă și se adaugă 3 picături de ulei volat

Continuarea, aici.

Trei remedii externe cu leuștean

Levisticum officinale sau leușteanul este o plantă originară din sudul Europei care se folosește, pe lângă arta gastronomică, și în medicina tradițională.

În compoziția chimică a leușteanului regăsim uleiuri volatile, amidon, zaharuri, rășini, acid angelic, acid cafeic, acid ferulic, acid izovalerianic, acid benzoic, gumirezine, taninuri, grasimi și săruri minerale, care dau plantei proprietăți diuretice, stomahice, carminative, emenagoge, digestive sau expectorante.

În scop terapeutic se folosește întreaga plantă, verde sau uscată, inclusiv semințele și florile.

Astfel, leușteanul este recomandat persoanelor care suferă de:

  1. ulcerații bucale, gingivită – se mestecă zilnic, de 4 ori pe zi, timp de 5 minute, 3-4 frunze verzi de leuștean;
  2. arsuri de gradul I și II –  se zdrobește o mână de frunze verzi până se obține o pastă care apoi se aplică pe zona afectată timp de 1-4 ore, după care se clătește cu apă călduță și se unge cu ulei de cătină. Se poate repeta de 2-3 ori pe zi până la vindecarea completă;

Continuarea, aici.

Cinci remedii cu ulei de mușețel

Mușețelul este recunoscut pentru proprietățile sale calmante, antispastice, antialergice, antibacteriene, detoxifiante, anticancerigene, cicatrizante, regeneratoare și antioxidante.

Pentru prepararea uleiului aveți nevoie de 500 ml ulei de măsline extravirgin și 10 linguri de flori de mușețel uscate și sfărâmate grosier. Cele două ingrediente se amestecă și se lasă la macerat timp de 14 zile, la soare, după care se filtrează și se păstrează într-o sticlă închisă la culoare (de obicei sticlele de ulei de măsline sunt închise la culoare), la loc rece și întunecos.

Uleiul de mușețel are efecte antiinflamatorii, calmante, antipruriginoase, antinevralgice, relaxante, carminative și antiseptice, fiind recomandat în următoarele cazuri:

  1. piele uscată – se face masaj ușor cu ulei de mușețel, seara, după duș sau baie;
  2. arsuri, arsuri solare – după ce pielea a fost spălată cu o soluție preparată din 40 g de bicarbonat de sodiu și 2 litri de apă  și s-a uscat natural, se aplică uleiul, aplicarea realizându-se cu mișcări circulare, blânde;

Continuarea, aici.

Trei remedii împotriva sângerărilor gingivale

Sângerările gingivale au multiple cauze, cele mai frecvente fiind însă periajul agresiv, utilizarea unei periuțe cu perii prea duri, gingivita, paradontoza, unele medicamente sau tulburările de coagulare a sângelui.

Pentru a stopa sângerarea, pentru a întări și preveni infecțiile gingivale puteți folosi unul sau mai multe din remediile naturiste de mai jos:

  1. infuzia concentrată de mușețel – 2 lingurițe la 100ml de apă fierbinte. Se folosește în loc de apă de gură sau pentru gargară de 2-3 ori pe zi. Reduce inflamația, combate durerea, oprește sângerarea;

Continuarea, aici.

Cinci remedii externe cu ulei de oregano

Folosit cel mai adesea drept condiment, oregano are proprietăți antibiotice, antifungice, antivirale, antiinfecțioase, antiparazitare, antireumatice.

Datorită carvacolului din compoziția sa, testele de laborator cu ulei de oregano au arătat că varianta sălbatică a acestuia combate cu succes infecții cauzate de candida, giardia, E-Coli, Klebsiella pneumoniae, Salmonella enterica, Staphylococcus aureus etc.

Astăzi vă prezentăm cinci tratamente externe pe bază de ulei de oregano pentru următoarele afecțiuni:

  1. mătreață, dermatită seboreică, iritații ale scalpului – se adaugă în șampon (care este recomandat a fi cât mai natural) 10-15 picături de ulei de organo (depinde cât de mare este flaconul), agitați bine și folosiți. După șamponare, lăsați să acționeze 2-4 minute înainte de a vă clăti părul;
  2. ciupeca unghiei, răni la picioare, deteriorarea unghiei, mirosul neplăcul al picioarelor – amestecați 3-4 picături de ulei de oregano cu o lingură de ulei de măsline și masați piciorul, sau masați direct cu ulei de oregano, insistând asupra zonelor în care s-ar putea ascunde microbii. De asemenea, puteți pune 5-10 picături în 2-3 litri de apă caldă și țineți la înmuiat picioarele pentru 15-20 de minute;

Continuarea, aici.

Coada-calului – remedii externe

Coada-calului este o plantă cu proprietăți antiseptice, antimicrobiene, expectorante, hemostatice, antiinflamatoare, remineralizante, dezinfectante, antimicotice și diuretice, fiind folosită de sute de ani în scopuri medicinale, la tratarea și ameliorarea multor afecțiuni.

Astăzi vă propunem cinci afecțiuni ale căror remedii externe au la bază preparate din coada-calului, respectiv:

  1. micoza unghiei piciorului – se poate vindeca dacă se înmoaie piciorul afectat într-o infuzie combinată concentrată de coada-calului. Aceasta se prepară astfel: 6 linguri de tulpini și frunze se macerează la rece în jumătate litru de apă, după care se strecoară, iar planta rămasă se opărește în 500 ml de apă, după care se lasă la răcit, se strecoară și se amestecă cu maceratul la rece. Baia trebuie să dureze cel puțin 15 minute și să fie călduță;
  2. eczemele – zona afectată se spală cu decoct de coada-calului, apoi se aplică o cataplasmă pentru 1-3 ore, după care se înlătură și se lasă locul respectiv să se usuce natural;

Continuarea, aici.

Remedii cu cartofi

Cartoful este una dintre cele mai populare legume care are în compoziția sa amidon, apă, potasiu, magneziu, fier, calciu, vitamina A, C, K, vitamine din complexul B, fibre, având proprietăți, antiinflamatoare, antitumorale, antireumatismale, antioxidante, diuretice, hipotensive, emoliente, cicatrizante, antispasmodice.

Cura cu suc de cartof este recomandată în cazul afecțiunilor cardiovasculare (hipertensiune, tulburări de ritm, arterite, angină) și presupune consumarea zilnică a 2-3 pahare de suc, timp de 45 de zile.

Persoanele care suferă de afecțiuni reumatismale pot consuma 200 ml de suc pe zi, timp de 60 de zile.

Pentru prevenirea și tratarea cancerului de prostată și a celui uterin, se consumă 500 ml de suc zilnic, pentru 30 de zile.

Bolnavii de gastrită și ulcer pot bea câte 200 ml de suc zilnic, de 3 ori pe zi, înaintea meselor principale cu o oră, timp de 4-6 săptămâni.

Sucul se consumă imediat ce a fost preparat. Deoarece nu are un gust prea plăcut și poate fi greu de băut, îl puteți amesteca cu suc de morcov.

Continuarea, aici.