Coada-calului – remedii externe

Coada-calului este o plantă cu proprietăți antiseptice, antimicrobiene, expectorante, hemostatice, antiinflamatoare, remineralizante, dezinfectante, antimicotice și diuretice, fiind folosită de sute de ani în scopuri medicinale, la tratarea și ameliorarea multor afecțiuni.

Astăzi vă propunem cinci afecțiuni ale căror remedii externe au la bază preparate din coada-calului, respectiv:

  1. micoza unghiei piciorului – se poate vindeca dacă se înmoaie piciorul afectat într-o infuzie combinată concentrată de coada-calului. Aceasta se prepară astfel: 6 linguri de tulpini și frunze se macerează la rece în jumătate litru de apă, după care se strecoară, iar planta rămasă se opărește în 500 ml de apă, după care se lasă la răcit, se strecoară și se amestecă cu maceratul la rece. Baia trebuie să dureze cel puțin 15 minute și să fie călduță;
  2. eczemele – zona afectată se spală cu decoct de coada-calului, apoi se aplică o cataplasmă pentru 1-3 ore, după care se înlătură și se lasă locul respectiv să se usuce natural;

Continuarea, aici.

Ce poate trata ceaiul de păpădie

Binecunoscuta păpădie este o plantă de leac importantă, aceasta având efecte depurative, coleretice, colagoge, laxative, tonice, antiinfecțioase și antioxidante.

În scop terapeutic se folosesc la prepararea ceaiului atât rădăcinile, cât și frunzele. Pentru a obține un efect diuretic se folosesc în special frunzele, rădăcinile fiind folosite pentru a trata afecțiunile hepatice.

Pentru a prepara infuzia din frunze adăugați 4-10 g de frunze uscate în 150 ml de apă fierbinte și lăsați la infuzat pentru 10 minute. Se consumă până la 3 porții zilnic.

Pentru prepararea decoctului din rădăcină se fierb 5 g de rădăcină într-o cană cu apă timp de 10 minute. Se consumă până la 3 căni zilnic.

Între cele mai importante efecte curative ale ceaiului de păpădie amintim:

  • stimulează peristaltismul tubului digestiv;
  • stimulează secreția salivară;
  • stimulează secreția gastrică;
  • tonifică și redă sănătatea pielii;
  • vitaminizează și mineralizează organismul;
  • încetinește procesul de îmbătrânire;
  • luptă împotriva radicalilor liberi;

Continuarea, aici.

Din leacurile pădurii – scoarța de stejar

Scoarța de stejar este folosită în medicina tradițională încă de pe vremea aztecilor, aceasta având proprietăți antiseptice, antiinflamatoare, antihemoragice, antitermice, calmante și astringente.

În scop curativ se folosește doar scoarța ramurilor tinere (de 2-3 ani), care se recoltează primăvara sau toamna, având un termen de garanție de 5 ani.

Scoarța de stejar este în special utilizată în caz de:

  • gingivită, stomatită, faringită, rinofaringită, dureri dentare, degerături – 2-3 lingurițe de pulbere de scoarță de stejar se fierb pentru 5 minute într-o cană cu apă, după care se face gargară sau se tamponează local zonele afectate, utilizându-se decoctul cât de fierbinte se suportă;
  • plăgi, degerături, hemoroizi, hiperhidroză, colici abdominale și pelvine – se fac băi locale cu decoct obținut din 50 g de scoarță mărunțită la un litru de apă. După 5 minute de fiert se trage de pe foc și se folosește când temperatura devine suportabilă;

Continuarea, aici.

Patru remedii pe bază de semințe de in

În medicina tradițională, inul este folosit de mii de ani datorită proprietăților sale emoliente, antiseptice, sedative și laxative.

În scop terapeutic, de la plantă se folosesc doar semințele, care au în compoziția lor protide, heterozide, grăsimi, micilagii, acid galacturonic, ulei (în proporție de 40%), acizi grași esențiali omega-3, fitosteroli hipocolesterolemianți, lignani antiinflamatori și glicozide cianozidice.

Astfel, preparatele pe bază de semințe de in sunt recomandate persoanelor care suferă de:

  1. hemoroizi, noduli – se aplică local comprese cu decoct din semințe de in și mușețel (infuzie concentrată din 3-4 linguri de semințe de in și 1-2 linguri de mușețel la o cană cu apă fierbinte – timp de 10 minute);
  2. tuse, gută, reumatism, catar, febră, litiază urinară, inflamații – infuzie din semințe de in (2 linguri la o cană cu apă fierbinte – timp de 10 minute);

Continuarea, aici.

Coada-calului – remedii externe

Coada-calului este o plantă cu proprietăți antiseptice, antimicrobiene, expectorante, hemostatice, antiinflamatoare, remineralizante, dezinfectante, antimicotice și diuretice, fiind folosită de sute de ani în scopuri medicinale, la tratarea și ameliorarea multor afecțiuni.

Astăzi vă propunem cinci afecțiuni ale căror remedii externe au la bază preparate din coada-calului, respectiv:

  1. micoza unghiei piciorului – se poate vindeca dacă se înmoaie piciorul afectat într-o infuzie combinată concentrată de coada-calului. Aceasta se prepară astfel: 6 linguri de tulpini și frunze se macerează la rece în jumătate litru de apă, după care se strecoară, iar planta rămasă se opărește în 500 ml de apă, după care se lasă la răcit, se strecoară și se amestecă cu maceratul la rece. Baia trebuie să dureze cel puțin 15 minute și să fie călduță;
  2. eczemele – zona afectată se spală cu decoct de coada-calului, apoi se aplică o cataplasmă pentru 1-3 ore, după care se înlătură și se lasă locul respectiv să se usuce natural;

Continuarea, aici.

Beneficiile curei cu cireșe

Timp de câteva săptămâni pe an avem posibilitatea de a profita de beneficiile cireșelor, acestea fiind cunoscute pentru proprietățile lor antiîmbătrânire, antioxidante, anticancerigene, detoxifiante, antifebrile, astringente, energizante, tonice, regeneratoare, antiinfecțioase, antidiareice, remineralizante, diuretice, sedative și depurative.

Compoziția chimică a cireșelor relevă un conținut bogat în vitamine (A, B1, B2, B3, B6, B9, B17, C, E), minerale (calciu, potasiu, fier, zinc, cupru, cobalt, mangan, zinc, magneziu, fosfor, sodiu), antioxidanți (antocianina, cianidina, quercitina), acid elagic, fitohormoni, bioflavonoide, polifenoli, fibre, zaharuri, betafitosteroli (substanțe care scad nivelul de colesterol și reduc riscul apariției cancerului de colon) și apă, în proporție de aproape 90%. 100 g de fructe conțin 57 de calorii.

Cura cu cireșe presupune consumul zilnic a unui kilogram de fructe, fracționate în reprize, timp de 4 săptămâni. Se consumă cu 15-30 de minute înainte de masă. Fructele trebuie să fie organice, bine spălate, coapte și consumate la temperatura camerei.

Între beneficiile unei cure cu cireșe amintim:

  • previne cancerul de colon;
  • scade volumul tumorilor canceroase deja existente (mamare, intestinale, de colon);
  • îmbunătățește calitatea somnului;
  • contribuie la întărirea dinților, oaselor;
  • ajută la regenerarea părului;
  • redau suplețea și fermitatea pielii;
  • adjuvant în gută, deoarece scade nivelul de acid uric;
  • reumatism;
  • artrită;
  • stimulează producerea de insulină;
  • combate radicalii liberi, întârzâie procesele îmbătrânirii;
  • sporește atenția distributivă;

Continuarea, aici.

Zeama de varză murată – aplicații terapeutice

Zeama de varză murată sau moarea de varză este lichidul rezultat din murarea verzei, și este bogată în fermenți, enzime, microorganisme benefice organismului, fiind, totodată, și un miotonic natural.

În scop terapeutic (recomandat si alimentar) se folosește produsul obținut acasă, prin fermentație acidolactică, naturală, la care s-au folosit legume și fructe organice, în saramură, deoarece acest proces păstrează substanțele active, nutritive ale legumelor.

Zeama de varză murată are în compoziția sa vitaminele A, B1, B2, B3, B6, B9, B12, C, E, magneziu, fier, potasiu, iod, acid lactic – probiotic natural (inhibă micobii dăunători din intestin, restabilește microflora intestinală, ajută organismul să asimileze proteinele şi fierul, fortifică sistemul imunitar) și are calorii negative.

În cele ce urmează vă prezentăm câteva afecțiuni care pot fi ameliorate și combătute cu ajutorul moarei de varză:

– elimină pietrele la fiere – un litru de moare se amestecă cu 400ml de ulei nerafinat și sucul a 4 lămâi. Înainte de a începe tratamentul nu se mănâncă nimic timp de 24 de ore, după care se consumă câte 100ml la fiecare 25 de minute. Metoda poate provoca durere și diaree. După terminarea cantității de amestec se consumă ceai de mușețel și fenicul pentru 2 săptămâni, care se prepară astfel: 2 linguri cu semințe de fenicul râșnite se fierb 10 minute într-un litru de apă, se adaugă 2 linguri cu flori de mușetel, se acoperă cu capac și se stinge focul. Se lasă 25 de minute, se strecoară, iar peste plante se mai toarnă un litru de apă și se aduce până la punctul de fierbere. Se lasă la răcit, se strecoară și se consumă pe parcursul unei zile în loc de apă

Continuarea, aici.

Cura cu propolis, miere și usturoi

Având în compoziția sa trei dintre cele mai puternice alimente cu efecte terapeutice, cura cu macerat de propolis, usturoi și miere de albine este folosită pentru o gamă largă de afecțiuni, printre care se numără ateroscleroza, arterita, tromboflebita, hipertensiunea, sensibilitatea mărită la frig, cancerul, imunitatea scăzută, infecțiile virale, profilaxia gripei, dezechilibre endocrine, debilitate, astenie, reumatism, impotența vasculară.

Prepararea maceratului are mai multe faze. În prima etapă, se prepară tinctura de usturoi de 60%. Se dau prin mașina de tocat 600g de usturoi și se adaugă într-un litru de alcool de 90-95º, lăsându-se la macerat timp de o săptămână, într-un recipient din sticlă, închis ermetic, folosindu-se mai apoi, doar lichidul curat, de după decantare.

În cea de-a doua etapă, se prepară tinctura de propolis: la 100 ml alcool de peste 80º se adaugă 20g propolis, amestecul introducându-se într-un vas care se încălzește la 30-35º C, amestecând bine. Această procedură se repetă zilnc, timp de o săptămână, după care se lasă la decantat, folosindu-se doar lichidul curat.

În cea de-a treia etapă, cele trei ingrediente se amestecă, în următoarele proporții: 62% tinctura de usturoi, 32% miere de albine (de preferinţă cea de salcâm, deoarece conţine o cantitate mare de flavonoide, cu acţiune hipotensivă şi diuretică) şi 6% tinctura de propolis.

În ultima etapă, acest amestec se poate personaliza în funcție de afecțiune, adăugându-se pentru:

hipertensiunea atrerială – tinctură 10% din flori şi frunze de păducel, talpă gâştei şi frunze de mesteacăn, în părţi egale. Adăugarea acestei tincturi în preparatul de bază se face în proporţie de 10 la sută.

insuficiența cardiacă – tinctura 10% din frunze de lăcrămioare sau ruscută de primăvară, adăugată 20% în preparatul de bază.

Mai multe detalii, aici.

Gutuile și beneficiile lor

Fructe tomnatice, cu gust dulce-acrișor, gutuile influențează în mod pozitiv funcția ficatului, sistemul digestiv și ajută la ameliorarea bolilor aparatului respirator.

100 de grame de gutui conțin 60 de calorii, dintre care 15 g de carbohidrați, 12 g de zaharuri și 2 g de fibre, fiind o sursă importantă de vitamina A, vitamina B1, B2, B3, B6, B9, B17, vitamina C, E, PP, provitamina A, antioxidanți, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, seleniu, cupru, zinc și sodiu.

Printre proprietățile gutuii se numără și acţiunile antiinflamatoare, astringentă, analgezică, emoliantă, tonică şi expectorantă.

Datoriă compoziției sale, acest fruct:

  • întărește sistemul imunitar
  • ameliorează infecțiile respiratorii (durerile în gât, astmul)
  • tratează insuficiența pancreatică
  • îmbunătățește digestia
  • ameliorează diareea
  • ameliorează hemoragiile uterine
  • adjuvant împotriva hemoroizi
  • ameliorează colita

 

Mai multe, aici.