Ce puteți trata cu ceai de isop

Plantă cu miros aromat, revitalizant, isopul este cunoscut și utilizat în scopuri curative încă din timpurile biblice.

Infuzia se prepară adăugând peste 2 lingurițe de plantă uscată și mărunțită o cană cu apă fierbinte. Vasul se acoperă și se lasă la infuzat timp de 15 minute, după care se strecoară și se consumă pe stomacul gol, cu 15 minute înaintea meselor principale.

Utilizat pe plan intern, isopul are proprietăți bronhodilatatoare, sedative, antiasmatice, sudorifice, expectorante, antispastice, stomahice, carminative, vasodilatatoare, hipotensive, antivirale, anticataralice, laxative, este tonic digestiv, respirator, iar pe cale externă are efecte cicatrizante, antiseptice, astringente și antiherpetice.

Între beneficiile consumului de ceai de isop amintim:

  • bronșită, bronșită asmatiformă, bronșită catarală, bronșită acută, bronșită cronică
  • astm bronșic
  • tuse spastică, tuse productivă
  • balonare
  • indigestie
  • anorexie
  • ascită
  • stimulează digestia
  • tratează afecțiunile gastrice și intestinale

Continuarea, aici.

Advertisements

Ce putem trata cu tinctură de propolis pe cale externă

Folosită pe cale externă, tinctura de propolis are proprietăți antiinflamatoare, antimicrobiene, cicatrizante, anestezice, antioxidante și analgezice.

Datorită acestor proprietăți, tinctura de propolis se poate folosi pentru tratarea:

  • laringitei, amigdalitei, faringo-amigdalitei – se înmoaie un tampon de vată cu tinctură, după care se aplică direct pe locul afectat pentru câteva secunde, de 5-6 ori pe zi;
  • arsuri, răni, adjuvant în cancerul mamar și cel al pielii – se înmoaie un tampon de vată în tinctura de propolis, după care se stoarce foarte încet deasupra locului afectat, lăsând preparatul să scalde locul şi să se întărească de la sine. Procedeul se reia de 3-4 ori, la intervale de 2-3 minute, după care se lasă zona tratată să se usuce în mod natural;
  • alunițe, negi – se face un amestec în părți egale de tinctură de propolis, tinctură de rostopască și tinctură de tătăneasă. Se înmoaie un tampon de vată în acest amestec după care se stoarce foarte încet deasupra locului afectat, lăsând preparatul să scalde locul şi să se întărească de la sine. Procedeul se reia de 3-4 ori, la intervale de 2-3 minute, după care se lasă zona tratată să se usuce în mod natural;

Continuarea, aici.

Trei leacuri uitate pe bază de ciulini

Plantă perenă, care crește de obicei la marginea drumurilor, ciulinul este folosit în medicina populară de sute de ani pentru tratarea diverselor afecțiuni pulmonare, urinare, digestive, circulatorii, hepatice, dermatologice etc.

În scop terapeutic, de la plantă se utilizează florile, frunzele, tulpinile (curățate de spini), rădăcinile și semințele, acestea având în compoziția lor aproape întreaga gamă de vitamine, dar și numeroase minerale.

Ciulinul ca plantă terapeutică este eficient în caz de:

  1. răceală, tuse expectorantă – se prepară un sirop, astfel: într-un vas emailat se pun la fiert 150 g de flori, o cană cu apă și 100 g de zahăr, până când amestecul scade la jumătate, după care se strecoară și se consumă. Se administrează 6 lingurițe pe zi, după masă, până la vindecarea completă. Siropul se păstrează la frigider timp de 14 zile;

Continuarea, aici.

Uleiul esențial de copaiba – cel mai puternic antiinflamator

Uleiul esențial de copaiba este originar din America de Sud și este singurul ulei esențial care se extrage direct din arbore, fără a necesita distilare.

Cu o acțiune mai puternică decât a ibuprofenului sau cortizonului, uleiul esențial de copaiba are în compoziția sa 55-60% beta-caryophyllene, substanță cu proprietăți asemănătoare hemoglobinei.

De asemenea, uleiul are proprietăți anticancerigene, antiinflamatoare, diuretice, antibiotice, antiulceroase, antiseptice, mucolitice, expectorante, antibacteriene, anestezice, laxative, antifungice și emoliente, făcându-l extrem de util în tratarea:

  • durerii – artrită, reumatism, sciatică, nevralgii, migrene etc. (masaj local cu 2-4 picături și puteți administra și intern 1-2 picături, într-o lingură de miere de albine);
  • cancerului;
  • cistitei;
  • diareei cronice;
  • hemoroizilor;
  • infecțiilor;
  • afecțiunilor rinichilor;
  • afecțiunilor respiratorii – sinuzită, bronșită (se masează 2 picături pe piept sau nas, arcadă);
  • sifilisului;

Continuarea, aici.