Cura cu miere și hrean

Hreanul ajută organismul să lupte cu infecțiile și grăbește vindecarea, întărindu-l totodată.

Atât rețeta, cât și tratamentul sunt simple.

Pentru preparare, aveți nevoie de 10 linguri de hrean dat prin răzătoarea mică și amestecat bine cu 30 de linguri de miere de albine bio sau organică. După ce amestecul a fost bine omogenizat, se lasă la macerat timp de 3-4 zile, într-un borcan de sticlă închis ermetic. Odată ce procesul de macerare s-a încheiat, produsul poate fi administrat astfel: se iau 1-2 lingurițe de 4 ori pe zi. O cură durează 30 de zile și se poate relua după o pauză de două luni. Pentru rezultate optime, este recomandată repetarea curei de 5-6 ori.

Cura este recomandată în special bolnavilor care suferă de dureri pericardice.

Mai multe informații despre beneficiile hreanului pentru organism, aici.

Înainte de a începe această cură, bolnavii trebuie să consulte medicul specialist și să efectueze analize de glicemie și suc gastric.

Pe parcursul curei, bolnavii trebuie să evite fumatul și băuturile alcoolice, să nu facă efort fizic și cerebral prea intens, să nu alerge, să nu stea în frig, ploaie, căldură excesivă.

Mai multe, aici.

Afecțiuni și tratamente cu hrean

Hreanul, cu denumirea științifică cochlearia armoracia, este o plantă legumicolă perenă, din familia Brassicaceae, rezistentă la temperaturi scăzute și secetă, care tratează cu succes numeroase afecțiuni și este adjuvant în tratarea altora.

Hreanul are proprietăți antibiotice puternice, expetorante, bronhodilatatoare, antibacteriene, antiinflamatoare, afrodisiace, antiparazitare, antianemice, este antiscorbutic, colagog, diuretic, revulsiv puternic, crește tensiunea arterială, este vasodilatator coronarian, încălzește organismul, stimulează sistemul imunitar.

Datorită acestora, hreanul se folosește în tratarea:

  1. durerilor de cap. Se folosesc compresele cu frunze strivite de hrean verde, care se aplică pe frunte.
  2. calmează durerile. Se folosesc comprese din frunze strivite de hrean verde, peste care se pune ulei. Compresa se leagă pe zona dureroasă. Se mai poate face șu un amestec din hrean, făină de grâu și miere de albine care se aplică pe locurile dureroase.
  3. durerile de rinichi. Se face și o turtă din făină de grâu cu hrean ras și oțet, care se pune pe zona lombară, fixându-se cu un brâu.
  4. guturaiului, tusei. Se administrează 5-6 lingurițe pe zi de sirop de hrean, care se înghite încet, permițându-i astfel să acționeze la nivelul gâtului. Suplimentar se face gargară cu tinctură de hrean: 3 lingurițe de tinctură la un sfert de pahar de apă.

Pentru mai multe detalii, aici.

Metode de folosire a hreanului în scopuri curative

Cunoscut și folosit încă din vremuri străvechi cu scop curativ, hreanul se poate administra, sub diferite forme, atât intern, cât și extern.

De la hrean se folosesc atât frunzele cât și rădăcina. Intern, se poate administra sub formă de salată, sirop, tinctură sau vin tonic, iar extern, sub formă de cataplasme, tinctură și oțet.

Administrare internă:

  • salata de hrean se prepară din hrean dat pe răzătoarea mică, la care se adaugă sfeclă roșie, fiartă și dată prin răzătoare, adăgându-se, după gust, sare, oțet, ulei și o linguriță de miere de albine. Amestecul astfel obținut se poate păstra la frigider într-un recipient bine închis timp de două săptămâni. Salata este recomandată tuturor persoanelor care nu se înscriu în categoria de risc, fiind benefică în lupta cu cancerul, celor care suferă de bronșită acută și cronică, anemie la adulți și copii, tuse.
  • siropul de hrean se obține astfel: rădăcina de hrean se dă prin răzătoare, se adaugă patru linguri de miere de albine și se amaestecă bine, până mierea de omogenizează, lăsându-se la macerat câteva minute (15-30 minute) pentru a se lăsa sucul, după care se strecoară cu un tifon. Pulpa care rămâne după ce tot sucul a fost stors, se fierbe cu puțină apă, cât să o acopere, se stoarce iarăși sucul, se lasă la răcit și se amestecă apoi cu sucul obținut prima dată. Siropul astfel obținut este recomandat în afecțiuni precum astmul, bronțita cronică, afecțiuni ale căilor respiratorii, sănătatea pielii. Se administrează câtre trei linguri pe zi.
  • energizantul cu hrean se prepară astfel: 12 ouă în coajă (de preferat de țară) se spală foarte bine și se imersează într-un vas, cu atâta suc de lămâie cât să le acopere, pentru 12 ore. După scurgerea timpului se scot ouăle, se sparg și se bat bine, adăugându-se în același vas cu suc de lămâie, adăugându-se 1 kilogram de hrean dat prin răzătoarea mică, 1 litru de țuică naturală tare (recomandat: pălinca de prune) și 1 kilogram de miere de albine. După ce amestecul a fost omogenizat, se lasă la macerat timp de 9 zile într-un borcan de sticlă. După încheierea perioadei de macerat se poate folosi, administrându-se câte 1-3 linguri, după mesele principale. Energizantul obținut astfel este recomandat în eliminarea oboselii, tratarea sindromului de oboseală cronică,stimularea circulației sangvine, combaterea anemiei, stimularea imunității, tratarea bolilor de plămâni.

Mai multe, aici.

Din leacurile Antichității – hreanul

Folosit de daci, greci și romani, hreanul are un gust iute, aromat și condimentat, fiind o metodă naturală de a trata numeroase afecțiuni.

Originar din S-E Europei și din vestul Asiei, hreanul, numit de daci usturonilă, mai este cunoscut și sub denumirele populare drept “plosca ciobanului” sau “pătrunjel de câmp”.

Se consumă atât frunzele, dar mai ales rădăcina, care este partea cea mai bogată a plantei în vitamine, fitoncide (substanțe care au acțiune antibacteriană) sau uleiuri eterice (cu efect calmant).

Între substanțele active importante ale hreanului se numără și: vitamina C, complexul de vitamine B, săruri minerale, peroxidaza, uleiurile volatile, calciu, potasiu, fier, magneziu, zinc, compuși sulfurați, enzime, fitohormoni, glucozinolați (substanță cu acțiune antibiotică), acizi, minerale, având totodată un proprietăți citostatice foarte puternice (datorate glucozinolaților și peroxidazei), diuretice, antiinflamatoare, antioxidante și expectorante.

Hreanul este de preferat a fi consumat odată cu citricele și legumele proaspete, pentru asigurarea necesarului de minerale și vitamine, evitându-se, în timpul tratamentului naturist, expunerea la mediile iritante.

Între indicațiile terapeutice ale hreanului, amintim:

Mai multe, aici.

10 remedii naturiste pentru ameliorarea circulației periferice deficitare

Circulația periferică deficitară, sau insuficiența circulatorie periferică, este o problemă de circulație a sângelui care afectează extremitățile, de obicei degetele de la mâini, dar și cele de la picioare, nasul, obrajii, urechile și bărbia. Cel mai des afectate sunt femeile, în special cele cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani.

Problemele sistemului circulator apar atunci când există un flux sangvin limitat la nivelul picioarelor, mâinilor, inimii și în restul corpului. Potrivit dr. Ioana Almaș, insuficiența circulatorie periferică sau boala vasculară periferică reprezintă totalitatea afecțiunilor cauzate de obstrucția arterelor periferice și a venelor importante din organism. Transportul sângelui în organism se realizează prin intermediul vaselor de sânge (artere și vene), asigurându-se astfel, aportul de oxigen la nivelul celulelor și eliminarea dioxidului de carbon de la acest nivel. Viteza de circulație a sângelui prin vase este dată de suprafața de contact a sângelui cu pereții vaselor, de diametrul vaselor, precum și de presiunea cu care sângele este pompat de la inimă prin vase. La începutul arborelui circulator (în apropierea inimii) presiunea sângelui este mare, la fel și viteza de circulație a sângelui. Cu cât distanța față de inimă crește, vasele se îngustează, frecarea cu pereții vaselor e mai mare astfel presiunea și viteza de circulație a sângelui scad, permițând schimbarea elementelor nutritive și a gazelor între sânge și țesuturi. Dacă vasele suferă o dilatare sau sunt obstrucționate, sângele stagnează ducând astfel la insuficiența circulatorie.

Netratată din timp, circulația periferică deficitară poate cauza efecte negative asupra:

  • creierului – provocând oboseală, amețeli, pierderi de memorie, dureri de cap frecvente.
  • inimii – provocând incapacitatea de a efectua activități aerobice simple, hipertensiunea arterială, nivelul ridicat de colesterol, dureri în piept, atacul de cord și accidentul vascular cerebral sunt riscuri majore dacă afecțiunile circulatorii rămân netratate.
  • ficatului – provocând lipsa apetitului, scăderea în greutate, modificări ale nuanței pielii.
  • rinichilor – provocând umflarea mâinilor, a picioarelor și a gleznelor.
  • membrelor – provocând crampe, senzația de amorțeală, varicele.

Pentru remedierea acestei probleme, există câteva remedii naturale, din care amintim:

Mai multe, aici.