Indicațiile terapeutice ale uleiului de muștar

Uleiul de muștar este unul dintre cele mai versatile uleiuri, putând fi folosit la gătit, dar și la masaj, tratamente cosmetice sau pentru tratarea unei game variate de afecțiuni.

Uleiul de muștar presat la rece păstrează toate substanțele active ale boabelor de muștar și are un termen de valabilitate care depășește un an zile, fiind totodată rezistent la oxidare.

În compoziția sa intră acizi grași esențiali omega-3 și omega-6, calciu, fibre, mangan, magneziu, fosfor,25-32%  proteine, seleniu, zinc, 28% uleiuri bune pentru organism, triptofan, antioxidanți, glucosinolați, cantități mari de izotiocianat de alil, vitaminele A, B3, B4, B6, D, E, K, P, substanțe glicozide, fitosteroili, substanțe volatile, clorofilă, fier, zinc, magneziu, calciu, proteine, antioxidanți.

Pentru a vă menține sănătatea organismului, este suficient să consumați câte o linguriță, de 3 ori pe zi, de preferat în salate sau dresinguri pentru salate. Deoarece temperaturile ridicate pot distruge substanțele nutritive din ulei, este recomandată evitarea acestuia la prăjeli.

Uleiul de muștar are proprietăți analgezice, antiseptice, antibacteriene, antiinflamatorii, antivirale, antitumorale, antihelmintice, imunostimulante, cicatrizante și grăbește vindecarea rănilor.

Pe lângă acestea, uleiul de muștar extravirgin:

  • întărește și stimulează imunitatea organismului datorită conținutului de vitamina A și E
  • menține echilibrul hormonal feminin, fiind recomandat femeilor aflate la menopauză, care au deficit hormonal sau care au tulburări hormonale
  • reduce riscul apariției bolilor de piele, afecțiunilor dermatologice (cancer, herpes, acnee, infecții fungice, eczeme, zona zoster, dermatite, leziuni alergice, psoriazis, efect antirid, antiîmbătrânire, curăță pielea)

Mai multe detalii, aici.

Advertisements

Din leacurile Antichității – hreanul

Folosit de daci, greci și romani, hreanul are un gust iute, aromat și condimentat, fiind o metodă naturală de a trata numeroase afecțiuni.

Originar din S-E Europei și din vestul Asiei, hreanul, numit de daci usturonilă, mai este cunoscut și sub denumirele populare drept “plosca ciobanului” sau “pătrunjel de câmp”.

Se consumă atât frunzele, dar mai ales rădăcina, care este partea cea mai bogată a plantei în vitamine, fitoncide (substanțe care au acțiune antibacteriană) sau uleiuri eterice (cu efect calmant).

Între substanțele active importante ale hreanului se numără și: vitamina C, complexul de vitamine B, săruri minerale, peroxidaza, uleiurile volatile, calciu, potasiu, fier, magneziu, zinc, compuși sulfurați, enzime, fitohormoni, glucozinolați (substanță cu acțiune antibiotică), acizi, minerale, având totodată un proprietăți citostatice foarte puternice (datorate glucozinolaților și peroxidazei), diuretice, antiinflamatoare, antioxidante și expectorante.

Hreanul este de preferat a fi consumat odată cu citricele și legumele proaspete, pentru asigurarea necesarului de minerale și vitamine, evitându-se, în timpul tratamentului naturist, expunerea la mediile iritante.

Între indicațiile terapeutice ale hreanului, amintim:

Mai multe, aici.