Ce putem trata cu tinctură de propolis pe cale externă

Folosită pe cale externă, tinctura de propolis are proprietăți antiinflamatoare, antimicrobiene, cicatrizante, anestezice, antioxidante și analgezice.

Datorită acestor proprietăți, tinctura de propolis se poate folosi pentru tratarea:

• laringitei, amigdalitei, faringo-amigdalitei – se înmoaie un tampon de vată cu tinctură, după care se aplică direct pe locul afectat pentru câteva secunde, de 5-6 ori pe zi;
• arsuri, răni, adjuvant în cancerul mamar și cel al pielii – se înmoaie un tampon de vată în tinctura de propolis, după care se stoarce foarte încet deasupra locului afectat, lăsând preparatul să scalde locul şi să se întărească de la sine. Procedeul se reia de 3-4 ori, la intervale de 2-3 minute, după care se lasă zona tratată să se usuce în mod natural;
• alunițe, negi – se face un amestec în părți egale de tinctură de propolis, tinctură de rostopască și tinctură de tătăneasă. Se înmoaie un tampon de vată în acest amestec după care se stoarce foarte încet deasupra locului afectat, lăsând preparatul să scalde locul şi să se întărească de la sine. Procedeul se reia de 3-4 ori, la intervale de 2-3 minute, după care se lasă zona tratată să se usuce în mod natural;

Continuarea, aici.

Advertisement

Ce puteți trata cu lumânărică

Lumânărica este o plantă ale cărei flori sunt galben-aurii și pe care o găsim frecvent pe marginea drumurilor, terenurilor cu pietriș, lizieră etc.

În scopuri terapeutice se folosesc florile, frunzele și rădăcina, în compoziția florilor regăsindu-se iridoine, mucilagii, flavonoide, zaharuri, saponine și coloranți.

Lumânărica se folosește la tratarea:

• iritațiilor
• inflamațiilor
• infecțiilor gâtului
• tusei
• asmului
• bronșitelor
• laringitei

Continuarea, aici.

Pătlagina alungă tusea și favorizează cicatrizarea

“Buruiană” întâlnită în majoritatea zonelor țării, pătlagina are multiple proprietăți medicinale, precum cea hemostatică, cicatrizantă, emolientă, astringentă, antidiareică, hipotensivă, antibiotică, antipruriginoasă, expectorantă, antiseptică sau antibacteriană.

În scop terapeutic se folosesc toate părțile plantei, acestea având aceleași substanțe nutritive (vitaminele A, C, K, minerale, proteine, glucide, aminoacizi etc.), în diverse concentrații.

Afecțiunile care răspund cel mai bine la tratamentul cu pătlagină sunt cele:

– dermatologice – la 3 litri de apă clocotită se adaugă 100 g de plantă uscată și se lasă la infuzat pentru 30 de minute, după care se strecoară, iar lichidul astfel obținut se adaugă în apa de baie, a cărei temperatură este recomandată a fi de 37º Celsius. După 20 de minute de stat în apă se tamponează ușor pielea și se folosesc haine din fibră naturală (bumbac, in, mătase etc.), evitându-se materialele sintetice, care irită pielea și favorizează înmulțirea bacteriilor;

Continuarea, aici.

Leacuri cu flori de mac

Folosite în scopuri curative încă de pe vremea faraonilor, florile de mac au proprietăți sedative, calmante, fiind utilizate în tratarea unor afecțiuni precum astmul bronşic, angina pec­torală, migrenele, bolile ficatului, osteoporoza, insomniile, durerile de cap, tusea și înțepăturile de insecte.

Tinctura din petale de mac este eficientă în cazul migrenelor și durerilor de cap, administrându-se câte 15 picături de 2 ori pe zi, înainte de masă cu 30 de minute, timp de 2 săptămâni. Pentru prepararea tincturii aveți nevoie de 10 g de petale care se adaugă în 500 ml de alcool de 70º și se lasă la macerat timp de 14 zile, la loc întunecos și rece, agitând de câteva ori pe zi, după care se filtrează și se păstrează în sticluțe mici, închise la culoare. Înainte de fiecare utilizare, se agită recipientul energic.

Infuzia din petale uscate de mac (3 g – o linguriță rasă la o cană de apă fierbinte) este eficientă împotriva insomniilor, migrenelor, durerilor de cap, bronșită acută, laringită acută, angină pectorală, gripă, tuse.

Continuarea, aici.