Liliacul, pe lângă faptul că ne încântă cu parfumul și varietățile sale coloristice, are și proprietăți terapeutice, fiind folosit la tratarea unor afecțiuni, precum bolile reumatice, hepatice, repiratorii, digestive etc.
Liliacul are proprietăți astringente, tonice, revulsive, calmante, vasodilatatoare, vermifuge, decolorante, stomahice, antireumatice, în scop terapuetic folosindu-se toate părțile plantei, mai puțin rădăcina.
Infuzia din flori uscate de liliac este recomandată persoanelor care suferă de balonare, probleme hepatice, stări de vomă, febră, afecțiuni respiratorii, stimularea bilei. Infuzia se prepară dintr-o linguriță de flori uscate la o cană cu apă fierbinte, se lasă la infuzat pentru 10 minute, după care se strecoară și se consumă o cană pe zi, la nevoie.
Infuzia preparată dintr-o lingură cu flori la o cană de apă clocotită se folosește în cazul durerilor lombare, consumându-se câte o lingură, de 4 ori pe zi. Se lasă la infuzat timp de o oră.
Infuzia din muguri de liliac este recomandată bolnavilor de glaucom și diabet. Pentru diabet, infuzia se prepară adăugând într-un litru de apă fierbinte, o lingură de muguri uscați. Din acest preparat se ia câte o lingură, de 3 ori pe zi. Pentru glaucom se prepară o infuzie dintr-o lingură de muguri la o cană cu apă fierbinte. Când infuzia este călduță, se strecoară și se aplică comprese pe ochi, timp de 15 min.
Continuarea, aici.