Zece remedii populare pentru sinuzită

Sinuzita este o afecțiune ale cărei simptome sunt durerile de cap, respirația deficitară, durerile în spatele ochilor, congestia sinusurilor, sensibilitatea la nivelul obrajilor și scurgerile nazale.

Cel mai adesea, sinuzita este precedată de o răceală sau o alergie, iar simptomele se înrăutățesc după o perioadă de 5-7 zile.

Pentru ameliorarea simptomelor, puteți încerca una dintre variantele următoare:

  1. inhalați vaporii de hrean proaspăt ras;
  2. se amestecă o linguriță de hrean proaspăt ras cu puțin suc de lămâie, o linguriță de miere de albine și jumătate de cană de apă fierbinte. Se omogenizează și se bea cu înghițituri mici;
  3. se bea câte o cană de ceai de podbal și sovârf alternativ, seara, înainte de culcare, cât de fierbinte se suportă. Se poate adăuga suc de lămâie;
  4. se face o pastă din argilă și apă care se aplică pe nas, frunte, deasupra ochilor și pe pomeți, de 2 ori pe zi, dimineața și seara, timp de 1-2 ore, după care se clătește cu apă călduță;

Continuarea, aici.

Chimenul, bun pentru bronșită și astm

Condiment cu un gust înţepător, uşor iute, dar şi dulce-amărui, cu o aromă caracteristică, chimenul își păstrează calitățile dacă este păstrat în borcane din sticlă sau pungi de hârtie sau carton, ferite de umezeală și căldură.

Chimenul mai are acțiune diureticǎ, afrodisiacă, stimuleazǎ menstruația și lactația, este un bun antimicrobian, antispastic, expectorant, detoxifiant, anticancerigen, tonic, imunomodulator și imunostimulator.

Uleiul volatil de chimen poate ameliora simptomele bronșitei cronice, astmului și astmului alergic. Ajută la eliminarea secrețiilor căilor respiratorii și calmează reacțiile alergice ale sistemului respirator, deoarece are și acțiune antihistaminică.

Uleiul se prepară astfel: la jumătate de litru de ulei de măsline sau de floarea-soarelui se pun 10 linguri cu pulbere de seminţe de chimen, se lasă la macerat, la soare, timp de 2 săptămâni, după care se filtrează și se adaugă 15 picături de ulei volatil de chimen. Produsul astfel obţinut se pune într-o sticlă închisă la culoare, și se păstrează în locuri întunecoase şi reci.

Continuarea, aici.

Despre foile de dafin

Folosite cel mai adesea drept condiment, frunzele de dafin au proprietăți antiseptice, antivirale, cicatrizante şi bactericide, având numeroase aplicații în medicina naturistă.

Frunzele de dafin conțin grăsimi, proteine, retinol, vitaminele A, C, piridoxină, niacină, zinc, fier, magneziu, calciu, potasiu și antioxidanți.

Persoanele care au colesterolul, glicemia și trigliceridele crescute pot urma o cură de 30 de zile, timp în care se consumă 1-3 g de pulbere de foi de dafin zilnic.

Împotriva durerilor reumatice se poate folosi uleiul de dafin, preparat astfel: 100g de frunze de dafin mărunțite se adaugă în 100ml alcool alimentar. Vasul se închide ermetic și se lasă pentru 24 de ore. După scurgerea celor 24 de ore se adaugă un litru de ulei de măsline, se închide ermetic și se păstrează la loc întunecat și rece pentru 4-6 săptămâni, după care se strecoară și se poate folosi la masaj. Uleiul este eficient și în cazul oboselii și a spasmelor musculare.

Infuzia de dafin se prepară din două frunze la o cană de apă clocotită. Se folosește pentru calmarea afecțiunilor nervoase, orale, ale căilor respiratorii, răcelii, gripei și a reumatismului.

Continuarea, aici.

Cura de suc de ceapa și miere de albine, pentru afecțiuni respiratorii și ale sistemului circulator

Ceapa susţine sănătatea creierului şi a inimii, întăreşte oasele, ajută la digestie şi reduce riscul dezvoltării cancerului, iar mierea de albine este bogată în substanțe nutritive, antoxidanți, vitamine și minerale esențiale organismului.

Cura de suc de ceapa cu miere de albine este recomandată persoanelor care suferă de varice, arterioscleroză, congestie cerebrală, probleme de circulație, astenii, astm, răceală, gripă sau bronșite, deoarece stimulează circulația periferică venoasă.

Pentru prepararea curei aveți nevoie de un kilogram de ceapă roșie și 300 de grame de miere de albine bio sau organică, de preferat de munte sau polifloră. Ceapa se taie mărunt, se dă prin storcătorul de fructe sau prin mașina de tocat, după care se stoarce sucul cu ajutorul unui tifon până pbțineți 600 ml de suc. Acesta se amestecă cu mierea de albine până se omogenizează și se pune într-un recipient din sticlă, închis ermetic, și se ține la frigider.

Se consumă câte 150 ml zilnic, în trei reprize a câte 50 ml, înainte de mesele principale. Cura poate fi urmată timp de o lună de zile, după care se ia pauză o săptămână.

Mai multe detalii, aici.

Afecțiuni și tratamente cu hrean

Hreanul, cu denumirea științifică cochlearia armoracia, este o plantă legumicolă perenă, din familia Brassicaceae, rezistentă la temperaturi scăzute și secetă, care tratează cu succes numeroase afecțiuni și este adjuvant în tratarea altora.

Hreanul are proprietăți antibiotice puternice, expetorante, bronhodilatatoare, antibacteriene, antiinflamatoare, afrodisiace, antiparazitare, antianemice, este antiscorbutic, colagog, diuretic, revulsiv puternic, crește tensiunea arterială, este vasodilatator coronarian, încălzește organismul, stimulează sistemul imunitar.

Datorită acestora, hreanul se folosește în tratarea:

  1. durerilor de cap. Se folosesc compresele cu frunze strivite de hrean verde, care se aplică pe frunte.
  2. calmează durerile. Se folosesc comprese din frunze strivite de hrean verde, peste care se pune ulei. Compresa se leagă pe zona dureroasă. Se mai poate face șu un amestec din hrean, făină de grâu și miere de albine care se aplică pe locurile dureroase.
  3. durerile de rinichi. Se face și o turtă din făină de grâu cu hrean ras și oțet, care se pune pe zona lombară, fixându-se cu un brâu.
  4. guturaiului, tusei. Se administrează 5-6 lingurițe pe zi de sirop de hrean, care se înghite încet, permițându-i astfel să acționeze la nivelul gâtului. Suplimentar se face gargară cu tinctură de hrean: 3 lingurițe de tinctură la un sfert de pahar de apă.

Pentru mai multe detalii, aici.

Din leacurile Antichității – hreanul

Folosit de daci, greci și romani, hreanul are un gust iute, aromat și condimentat, fiind o metodă naturală de a trata numeroase afecțiuni.

Originar din S-E Europei și din vestul Asiei, hreanul, numit de daci usturonilă, mai este cunoscut și sub denumirele populare drept “plosca ciobanului” sau “pătrunjel de câmp”.

Se consumă atât frunzele, dar mai ales rădăcina, care este partea cea mai bogată a plantei în vitamine, fitoncide (substanțe care au acțiune antibacteriană) sau uleiuri eterice (cu efect calmant).

Între substanțele active importante ale hreanului se numără și: vitamina C, complexul de vitamine B, săruri minerale, peroxidaza, uleiurile volatile, calciu, potasiu, fier, magneziu, zinc, compuși sulfurați, enzime, fitohormoni, glucozinolați (substanță cu acțiune antibiotică), acizi, minerale, având totodată un proprietăți citostatice foarte puternice (datorate glucozinolaților și peroxidazei), diuretice, antiinflamatoare, antioxidante și expectorante.

Hreanul este de preferat a fi consumat odată cu citricele și legumele proaspete, pentru asigurarea necesarului de minerale și vitamine, evitându-se, în timpul tratamentului naturist, expunerea la mediile iritante.

Între indicațiile terapeutice ale hreanului, amintim:

Mai multe, aici.

Din leacurile bunicii pentru răceală și gripă

De multe ori, leacurile “băbești” sunt mai rapide și mai eficiente decât tratamentele clasice, medicamentoase. Bineînțeles, acestea nu se adresează tuturor, de aceea, acordul medicului este recomandat.

Cu toții știm că mierea naturală și lămâile sunt cele mai des folosite în caz de răceală și gripă.

Mierea de albine are efect antibacterian, calmant, fiind de ajutor în cazul iritării gâtului. Regăsită în lămâi, vitamina C, necesară sistemului imunitar, o mai găsim și în kiwi, varză, spanac, roșii, broccoli, ardei gras.

Ceaiul de floare de soc (favorizează apariția transpirației), îndulcit cu o lingură de miere și sucul de la o jumătate de lămâie sau chiar o lămâie întregă se bea cât se poate de firbinte. Următorul pas recomandat este repaosul la pat, învelit bine pentru a transpira, eliminând astfel toxinele din organism. Când hainele se umezesc, trebuiesc schimbate imediat.

Pentru durerile de cap, cartoful vă poate veni în ajutor. Se taie un cartof în rondele subțiri, se pun pe o fâșie de tifon sau alt material, și se aplică pe frunte.

În cazul răcelii cu tuse și dureri în piept se face o mămăligă, se unge pieptul cu grăsime (unt, ulei sau o cremă) pentru a fi un bun conductor, se pune mămăliga într-un prosop și se aplică pe piept cât de fierbinte se poate suporta și se stă în pat. În loc de mămăligă se poate folosi sare grunjoasă înfierbântată.

Mai multe, aici.

Beneficiile consumului de avocado

Originar din Mexic, fructul de avocado face parte din aceeasi familie de plante (Lauracae) de care aparțin scorțișoara, camforul sau dafinul. Pulpa are o consistență untoasă și este bogată în vitaminele A, C si E, potasiu, magneziu, grăsimi benefice și antioxidanți, contribuind astfel la îmbunătățirea sănătății și la prevenirea îmbătrânirii premature.

Analizele de laborator au relevat faptul că un fruct de avocado conține în jur de 22,5 g de grăsimi, dintre care două treimi sunt mononesaturate (benefice sănătății), conțin foarte puțină fructoză (asociată cu predispoziția spre îngrășare) și în jur de 20 de nutrienți esențiali, precum fibrele, potasiul (într-o cantitate dublă comparativ cu bananele), vitamina E, complexul de vitamine B și acidul folic.

Odată introduse în alimentație, în salate, sosuri, tartine etc., veți putea beneficia de beneficiile acestui fruct, dintre care amintim:

  • au proprietăți antioxidante puternice, contribuind la prevenirea declanșării diverselor tipuri de cancer;
  • are proprietati anti-inflamatoare, ca urmare a antioxidanților și a acidului oleic, (Omega 9 ), un acid gras esențial pe care corpul îl poate produce în cantități limitate;
  • au capacitatea de a proteja ficatul împotriva cirozei și hepatitei virale;

Mai multe, aici.

Gutuile te scapă de răceală

Fruct aromat, de toamnă, gutuia are puține calorii și este o sursă importantă de vitamine și minerale, care ajută în combaterea gripei și răcelii.

Analizele de laborator au relevat că valoarea nutrițională a 100g fruct constă în: carbohidrați – 15,3 g; zahăr – 12,53 g; fibre – 1,9 g; grăsimi – 0,10 g proteine – 0,4 g; apă – 83,8 g; vitamina A – 40 mg; vitamina B3 – 0,2 mg; Vitamina B6 – 0,04 mg; vitamina B9 – 8 mg; vitamina C – 15,0 mg; calciu – 8 mg; fier – 0,7 mg; magneziu – 8 mg; fosfor -17 mg; potasiu – 197 mg; sodiu – 4 mg; valoare energetică – 60 kcal (240 kJ).

Pentru că ne aflăm deja în sezonul rece, consumul regulat de gutui (de preferat una pe zi) ne ferește de răceli, previne anemia și stimulează pofta de mâncare, are efect calmant în caz de tuse și bronșită, ajută în prevenirea inflamațiilor gâtului.

Mai multe, aici.