Cura cu măceșe pentru stimularea imunității și reglarea metabolismului

Înrudit cu trandafirul, măceșul face parte din din genul Rosa, familia Rosaceae, iar din cele 200 de specii ale sale, 51 se întâlnesc în România.

Cea mai răspândită dintre speciile din România este specia spontana Rosa canina L. Măceșul are numeroase denumiri populare, precum: cocadar, calcaderiu, cecadar, cascadin, ciucuri de mărăcine, mărăcinele cioarei, măcieș, mărăcinele coțofanei, răsură, rug de măceș, rug sălbatic, rugul-vacii, ruja, rujita, scoabe, scochin, scoruș nemțesc, șipică, suieș, trandafir de câmp, trandafir sălbatic, trandafir de pădure, trandafir câinesc, tufă de rug, zgorghin.

Măceșele sunt bogate în vitamina C (având un conținut de 50 de ori mai bogat decât lămâile), iar în cazul măceșelor de munte, în special cele culese de la peste 800m altitudine, conținutul de vitamina C este de încă 10 ori mai mare. Fructele de măceş conţin şi provitamina A, vitaminele A, B1, B2, B3, B5, E, P, PP, K, zaharuri, pectine, tanin, magneziu, calciu, fier, mangan, fosfor, potasiu, seleniu, sulf, zinc, antioxidanţi, acid malic, acid citric, acid ascorbic, acid dehidroascorbic, acid nicotinic,  de polifenoli, antociani, bioflavonoide, pectina, citrate, terpenoide, compusi glicozidici, glicozide ale beta-sitosteronului, celuloză, proteine, catechine (antioxidanți naturali care protejeazp inima de orice boală specifică), pectină (protejează mușchiul cardiac), lecitine și compuși terpenici, precum betulina, licopen (izomer al carotenului), pigment care le dau culoarea roșie-portocalie.

Petalele florilor conțin ulei eteric, iar semințele conțin vitamina F și cantități mari de tocoferol (vitamina E), acizi grași esențiali-acid linolic, acid linoleic și acid arahidonic.

Continuarea, aici.

Advertisement

Metode naturale pentru scăderea tesiunii arteriale

Tensiunea arterială ridicată sau hipertensiunea este o boală cronică, și se referă la forța, sau presiunea crescută, cu care inima pompează sângele într-un ritm mai accelerat față de ritmul normal, pentru a propulsa sângele în vasele sangvine. Nediagnosticată și netratată la timp, hipertensiune poate determina probleme grave de sănătate, precum infarctul miocardic, insuficiența cardiacă, insuficiența renală și accidentul vascular cerebral, anevrisme și altele.

La nivel mondial, hipertensiunea arterială este cel mai important factor de risc de deces prematur, care poate fi prevenit. Netratată la timp, hipertensiunea crește riscul de cardiopatie ischemică, angină pectorală, infarct miocardic, accident vascular cerebral, anevrism, apoplexie, disecție de aortă, boli cardiovasculare periferice dar și de alte boli cardiace, poate cauze insuficiență cardiacă, anevrism aortic, arteroscleroză difuză și embolie pulmonară, și este un factor de risc pentru tulburarea cognitivă, demență, insuficiența renală cronică, retinopatia hipertensivă, nefropatia hipertensivă, encefalopatia hipertensivă.

Între simptomele hipertensiunii se numără și amețelile, vertijul (lipsa de echilibru), durerile de cap, durerile în piept, transpirația fără motiv aparent (fără să vă fie prea cald, sau să aveți febră), tulburările de vedere (vedere neclară, în ceață, uneori “steluțe verzi”), țiuituri în urechi, confuzie, dispnee (conștientizarea respirației), palpitații (conștientizarea bătăilor inimii).

Tensiunea arterială ridicată poate fi menținută sub control prin adoptarea unui stil de viață sănătos, dar și cu ajutorul unor remedii naturale, dintre care amintim:

ardeiul iute – este un vasodilatator puternic (extinde vasele de sânge), ajutând astfel la îmbunătățirea circulației sangvine, scăzând în mod natural nivelurile tensiunii arteriale crescute prin accelerarea vitezei de circulație a sângelui. Este de preferat ca ardeiul iute să fie consumat în stare naturală, în salate, de exemplu, dar dacă gustul este prea puternic puteți amesteca două lingurițe de ardei iute cu puțină apă sau ceai îndulcit cu miere de albine în care ați adăugat și aloe vera.

usturoiul – scade și el tensiunea arterială, fiind recomandat, drept tratament, maceratul în alcool de usturoi, în cure de câte 3 luni, timp în care se consumă câte 3 lingurițe pe zi. Maceratul în alcool se obține tăind mărunt 2 căpățâni de usturoi, care se adaugă într-un borcan transparent din sticlă, de 500g, care conține alcool de 70º. Vasul se închide ermetic și se lasă la macerat până când amestecul capătă culoarea galben pai, după care se filtrează și se păstrează în borcan, închis ermetic. Se poate lua și suc de usturoi, timp de 30 de zile, câte 10 picături într-un pahar de ceai sau apă. Tinctura de usturoi cu mentă se administrează de 2-3 ori pe zi, la jumătate de oră după masă, luându-se câte 10 picături. Tinctura de usturoi cu mentă se obține din 40 de căței de usturoi, 100 ml de alcool rafinat și mentă. Se curăță şi se pisează usturoiul, se pune apoi alcoolul şi se ţine soluţia timp de 7 zile la cald. Se prepară infuzia de mentă şi se adaugă peste tinctura de usturoi. Dacă aceste metode vă provoacă proble,e puteți recurge la capsule cu usturoi, din care luați 600-1200mg extract de usturoi împarțit în 3 doze zilnice.

Mai multe informații, aici.

10 remedii naturiste pentru ameliorarea circulației periferice deficitare

Circulația periferică deficitară, sau insuficiența circulatorie periferică, este o problemă de circulație a sângelui care afectează extremitățile, de obicei degetele de la mâini, dar și cele de la picioare, nasul, obrajii, urechile și bărbia. Cel mai des afectate sunt femeile, în special cele cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani.

Problemele sistemului circulator apar atunci când există un flux sangvin limitat la nivelul picioarelor, mâinilor, inimii și în restul corpului. Potrivit dr. Ioana Almaș, insuficiența circulatorie periferică sau boala vasculară periferică reprezintă totalitatea afecțiunilor cauzate de obstrucția arterelor periferice și a venelor importante din organism. Transportul sângelui în organism se realizează prin intermediul vaselor de sânge (artere și vene), asigurându-se astfel, aportul de oxigen la nivelul celulelor și eliminarea dioxidului de carbon de la acest nivel. Viteza de circulație a sângelui prin vase este dată de suprafața de contact a sângelui cu pereții vaselor, de diametrul vaselor, precum și de presiunea cu care sângele este pompat de la inimă prin vase. La începutul arborelui circulator (în apropierea inimii) presiunea sângelui este mare, la fel și viteza de circulație a sângelui. Cu cât distanța față de inimă crește, vasele se îngustează, frecarea cu pereții vaselor e mai mare astfel presiunea și viteza de circulație a sângelui scad, permițând schimbarea elementelor nutritive și a gazelor între sânge și țesuturi. Dacă vasele suferă o dilatare sau sunt obstrucționate, sângele stagnează ducând astfel la insuficiența circulatorie.

Netratată din timp, circulația periferică deficitară poate cauza efecte negative asupra:

• creierului – provocând oboseală, amețeli, pierderi de memorie, dureri de cap frecvente.
• inimii – provocând incapacitatea de a efectua activități aerobice simple, hipertensiunea arterială, nivelul ridicat de colesterol, dureri în piept, atacul de cord și accidentul vascular cerebral sunt riscuri majore dacă afecțiunile circulatorii rămân netratate.
• ficatului – provocând lipsa apetitului, scăderea în greutate, modificări ale nuanței pielii.
• rinichilor – provocând umflarea mâinilor, a picioarelor și a gleznelor.
• membrelor – provocând crampe, senzația de amorțeală, varicele.

Pentru remedierea acestei probleme, există câteva remedii naturale, din care amintim:

Mai multe, aici.

Remedii naturiste împotriva oboselii cronice

Sindromul de oboseală cronică este caracterizat prin oboseală sau extenuare severă care împiedică efectuarea activităților normale, zilnice obișnuite, având ca simptom principal oboseala care durează de cel puțin 6 luni.

Deoarece sindromul oboselii cronice este greu de diagnosticat, având numeroase simptome asemănătoare altor afecțiuni, este recomandată vizita la medicul specialist pentru stabilirea unui diagnostic.

Natura ne oferă remedii și pentru ameliorarea acestei afecțiuni, care nediagnosticată și netratată la timp poate avea urmări grave, atât pe plan psihic, cât și fizic și profesional.

Se recomandă consumul de rădăcină de ashwagandha, pentru proprietăţile sale deosebite de regenerare şi revitalizare, fiind indicată în stări oboseală, anxietate şi insomnii, angelica, utilă în tratarea asteniilor, depresiilor și a unor afecțiuni gastrice, ceai verde, un antioxidant foarte puternic, cu proprietăți energizante, revigorante, salvia, benefică în tratarea asteniilor, surmenajului intelectual și scorțișoara, energizant, tonic general și activator al circulației sangvine.

Tot pentru energizarea organismului pot consuma miere cu scorțișoară, în special la micul dejun și la prânz. Se poate consuma împreună cu o felie de pâine sau într-un pahar cu apă.

Masajul cu oțet de mere aromatizat reduce și el din oboseală, și stările de surmenaj. Oțetul se poate aromatiza cu 1-2 picături de ulei esențial de levănțică sau rozmarin. Masajul se face pe întregul corp, cu mișcări ascendente, insistându-se asupra umerilor, a cefei, a toracelui și a frunții.

Mai multe, aici.

O combinație delicioasă care te apără de boli: mierea și scorțișoara

Având proprietăți terapeutice puternice, combinația miere-sorțișoară amelioarează și vindecă numeroase afecțiuni de sute de ani.

Mierea de albine, aliment cu termen de garanție nelimitat, conține în compoziția sa 16-20% apă, 0.4-0.8% proteine (din care 12 aminoacizi esențiali), 81.3% zaharuri (din care 38.19% fructoză, 31,28% glucoză, 5% zaharoză, 6.83% maltoză), 3.01% vitamine (B1, B2, B6, C), 0.2% substanțe minerale (calciu, magneziu, fier, fosfor, cupru, mangan, zinc, siliciu, sodiu, sulf), 55-105 mcg acid folic, fermenți, enzime, hormoni, antioxidanți, factori antibiotici, urme de polen.

Scorțișoara conține uleiuri volatile, 2-3% tanin, amidon, rezine, glucide simple, carbohidrați, zaharuri, grăsimi și mucilagii.

Împreună, se folosesc în tratarea afecțiunilor precum:

Artrita. Se aplică o pastă din cele două ingrediente (o parte de miere în două părți de apă călduță plus 1 linguriță cu pudră de scorțișoară) pe locul afectat și se masează ușor. Se poate bea o cană cu apă fierbinte în care se amestecă o lingură de miere și 1/2 linguriță de scorțișoară pudră.

Bolile de inimă. La micul dejun se recomandă ca în loc de sandwich-urile cu gem să se folosească miere peste care se presară puțină scorțișoară. Această combinație îmbunătățește circulația sangvină și întărește ritmul cardiac.

Mai multe, aici.

5 remedii naturale pentru tuse

Odată cu schimbările de temperatură, mai ales odată cu instalarea sezonului rece, în organism apar schimbări la nivelul sistemului imunitar, acesta putând fi slăbit, vulnerabil în fața virozelor repiratorii, tusea fiind un simptom, dacă nu dureros, iritant.

Natura ne vine în ajutor punându-ne la dispoziție o gamă variată de produse cu proprietăți antitusive și expectorante.

• Un remediu delicios și aromat îl constituie florile de salcâm. Acestea conţin flavonoide, glucozide, tanin, robinină, acacină şi uleiuri esenţiale, substanţe care au efect benefic asupra organismului și sunt ficiente în combaterea tusei convulsive și asmatice, în tratarea răcelilor, virozelor, răgușelii și afecțiunilor acute ale căilor respiratorii. La o cană de ceai clocotită se pune o linguriță de plantă uscată și se lasă la infuzat 15 min, după care se strecoară și dacă, este posibil, se îndulcește cu miere de salcâm. Consumul zilnic între două căni și un litru de infuzie călduță calmează accesele de tuse, având proprietăți emoliente, antiiritative și expectorante.
• Siropul de ridiche neagră este recomandat în oricefel de caz de tuse, fie ea convulsivă, expectorantă sau seacă, putânu-se administra și copiilor. Se ia o ridiche neagră, se spală bine și se scobește în mijloc. Se adaugă zahăr sau miere de albine și se lasă lângă o sursă de căldură pentru a-și lăsa sucul. Recomandat ar fi să nu fie puse în cuptor sau pe flacără, pentru ca planta să nu-si piardă din proprietățile curative. Se iau 2-3 lingurițe de suc pe zi, umplându-se scobitura cu zahăr sau miere până când coaja începe să se stafidească, semn că planta nu mai are ce oferi.
• Siropul de hrean combate atât tusea cât și febra, asociate răcelilor. O rădăcină de hrean se dă pe răzătoare și se adaugă peste un sfert de cană de miere de albine și se lasă la macerat câteva ore, după care se pot consuma 3 lingurițe pe din amestec.

Mai multe, aici.

Din leacurile bunicii pentru răceală și gripă

De multe ori, leacurile “băbești” sunt mai rapide și mai eficiente decât tratamentele clasice, medicamentoase. Bineînțeles, acestea nu se adresează tuturor, de aceea, acordul medicului este recomandat.

Cu toții știm că mierea naturală și lămâile sunt cele mai des folosite în caz de răceală și gripă.

Mierea de albine are efect antibacterian, calmant, fiind de ajutor în cazul iritării gâtului. Regăsită în lămâi, vitamina C, necesară sistemului imunitar, o mai găsim și în kiwi, varză, spanac, roșii, broccoli, ardei gras.

Ceaiul de floare de soc (favorizează apariția transpirației), îndulcit cu o lingură de miere și sucul de la o jumătate de lămâie sau chiar o lămâie întregă se bea cât se poate de firbinte. Următorul pas recomandat este repaosul la pat, învelit bine pentru a transpira, eliminând astfel toxinele din organism. Când hainele se umezesc, trebuiesc schimbate imediat.

Pentru durerile de cap, cartoful vă poate veni în ajutor. Se taie un cartof în rondele subțiri, se pun pe o fâșie de tifon sau alt material, și se aplică pe frunte.

În cazul răcelii cu tuse și dureri în piept se face o mămăligă, se unge pieptul cu grăsime (unt, ulei sau o cremă) pentru a fi un bun conductor, se pune mămăliga într-un prosop și se aplică pe piept cât de fierbinte se poate suporta și se stă în pat. În loc de mămăligă se poate folosi sare grunjoasă înfierbântată.

Mai multe, aici.