Alifie naturală pe bază de castane

Având un rol tonic, cicatrizant și antiinflamator puternic, preparatele pe bază de castane sunt utilizate pentru tratarea multor afecțiuni, în special a celor venoase.

Pentru a prepara acest remediu natural, aveți nevoie de următoarele ingrediente:

• 2 linguri mărunțite de scoarță de castan sălbatic
• 4 castane decojite și rase mic
• o cană cu frunze verzi de castan, tocate
• 5 flori de gălbenele proaspăt culese
• o lingură cu turiță-mare (proaspătă sau uscată) mărunțită
• o lingură cu rădăcină de tătăneasă (proaspătă sau uscată) mărunțită
• 100 ml de alcool de 70º
• 200 g unt sau ulei de palmier.

Puneți toate plantele într-un borcan din sticlă și turnați apoi alcoolul.

Închideți ermetic vasul și lăsați-l la macerat timp de 24 de ore.

Continuarea, aici.

Advertisement

Uleiul de sunătoare: preparare și indicații terapeutice

Sunătoarea este o plantă medicinală binecunoscută pentru tratarea afecțiunilor hepatice și biliare având, pe lângă acestea, și alte aplicații curative.

Pentru a prepara uleiul de sunătoare, aveți nevoie de:

• ulei de măsline sau ulei vegetal presat la rece
• flori de sunătoare (uscate sau proaspăt culese), mărunțite.

Într-un borcan din sticlă de 800 ml puneți planta până ajungeți la gura borcanului, fără a le îndesa prea tare însă. Turnați apoi uleiul, până ce acoperiți florile cu un deget, după care închideți ermetic borcanul și lăsați-l la macerat timp de 14 zile, la loc călduros, însorit. La final, filtrați uleiul cu ajutorul unui tifon dublu, storcând bine reziduul solid ce va rămâne.

Umpleți din nou borcanul cu flori și turnați deasupra uleiul obținut anterior. Lăsați alte 14 zile la macerat, filtrați și repetați procedeul de încă 4-5 ori. La final, uleiul trebuie să aibă o culoare roșie, intensă.

Continuarea, aici.

Remediu natural pentru durerile reumatice

În funcție de gravitatea bolii, durerile reumatice pot fi debilitante, afectând funcțiile motorii ale bolnavului și activitățile zilnice.

Pentru a prepara acest remediu, aveți nevoie de părți egale din următoarele ingrediente:

• ulei volatil de ienupăr
• ulei volatil de eucalipt
• ulei volatil de mentă
• ulei volatil de levănțică
• tinctură de propolis de concentrație 30%
• alcool de 96º
• spirt.

Măsura pentru uleiuri este o pipetă mică cu pară de cauciuc (se găsește la farmacii). Se pun uleiurile într-o sticluță mică, de 100 ml și se adaugă alcool de 96º, cât să cuprindă uleiurile. Se agită energic recipientul, după care se adaugă spirtul treptat, agitând de fiecare dată.

Continuarea, aici.

Ce putem trata cu tinctură de sunătoare

Folosită în Antichitate pentru tratarea depresiei, sunătoarea are proprietăți antiseptice, antiinflamatoare, cicatrizante, hepatoprotectoare, hepatoregeneratoare, astringente, calmante, coleretice, colagoge, antianemice etc.

Pentru prepararea tincturii aveți nevoie de doi pumni de flori uscate, pe care le puneți într-un borcan din sticlă, peste care turnați un litru de alcool de 40º. Închideți ermetic borcanul, agitați energic și lăsați la infuzat timp de 21 de zile, agitând zilnic recipientul de 4-5 ori.

La sfârșit se filtrează, iar tinctura astfel obținută se păstrează în sticluțe mici, închise la culoare.

Se administrează câte 10-30 de picături, de 3 ori pe zi, diluate în 100 ml de apă plată.

Continuarea, aici.

Ce putem trata cu tinctură de rozmarin

Plantă aromatică, folosită adesea în arta culinară, rozmarinul este, de asemenea, utilizat pentru tratarea unor boli.

Pentru prepararea tincturii aveți nevoie de frunzele plantei, uscate și mărunțite. Luați 50 g de plantă, puneți-o într-un borcan din sticlă, peste care turnați 250 ml de alcool de 70º. Închideți ermetic borcanul, agitați energic și lăsați la macerat timp de 15 zile, agitând zilnic recipientul de 4-5 ori.

La sfârșit filtrați, iar tinctura obținută păstrați-o în recipiente din sticlă, închise la culoare.

Se administrează câte o linguriță de tinctură, de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, diluată în 100 ml de apă plată.

Continuarea, aici.

Cinci remedii cu țintaură

Țintaura este o plantă de vară care crește pe lângă cursurile râurilor, în livezi, pe pajiști, în zonele de munte și care are unul dintre cele mai puternice efecte detoxifiante dintre toate plantele medicinale românești.

Planta are în compoziția sa glicozide amare (eritaurina, centapicrina), alcaloizi, rășini, acid oleanolic, substanțe minerale și proprietăți antipiretice, digestive, laxative, vermifuge, febrifuge, colagoge, coleretice, cicatrizante, antibacteriene, antiinflamatoare, tonice, purificatoare, detoxifiante.

Deși planta are numeroase aplicații medicinale, astăzi vom aminti doar cinci dintre acestea, și anume:

1. nevralgie sciatică, dureri lombare, colici renale – se aplică cataplasme calde cu țintaură pe zona dureroasă, timp de o oră, de 2 ori pe zi. Cataplasmele se prepară astfel: o mână de frunze mărunțite de plantă se lasă în apă caldă la înmuiat pentru 2 ore, după care se aplică pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, peste care se pune o sticlă cu apă fierbinte și se ține pentru o oră;
2. dispepsie, balonare, indigestie – se ia pe stomacul gol, cu 5 minute înainte de masă, o linguriță cu extract hidroalcoolic diluat în puțină apă, pentru a stimula secreția de sucuri digestive, de bilă, pentru a normaliza și ușura digestia. Extractul hidroalcoolic se prepară astfel: 20 de linguri de pulbere de țintaură se pun într-un borcan din sticlă, peste care se adaugă 250 ml de alcool de 90º și o cană cu apă plată sau de izvor. Borcanul se închide ermetic și se lasă la macerat timp de 14 zile, la loc călduros, agitând de 4 ori pe zi, după care se filtrează și se păstrează în sticluțe mici, închise la culoare;
3. cură de slăbire, obezitate, retenție de apă, apatie, lipsă de vitalitate – cu 30 de minute înaintea fiecărei mese, se ia câte o linguriță de pulbere de țintaură, se ține în gură 3-5 minute, după care se înghite cu puțină apă, timp de 3 luni;

Continuarea, aici.

Ce poate face muștarul pentru sănătatea ta

Al doilea cel mai popular condiment din lume după piper, muștarul aparține familiei Brassicaceae şi se înrudeşte cu alte legume, precum varza, broccoli şi conopida, având numeroase proprietăți terapeutice.

Folosit în principal drept condiment, boabele de muștar conțin acizi grași esențiali omega-3 și omega-6, calciu, fibre, mangan, magneziu, fosfor,25-32%  proteine, seleniu, zinc, 28% uleiuri bune pentru organism, triptofan, antioxidanți, glucosinolați, cantități mari de izotiocianat de alil. Frunzele de muștar conțin fosfor, calciu, magneziu și vitaminele din complexul B iar uleiul de muștar este bogat în vitaminele A, B3, B4, B6, D, E, K, P, substanțe glicozide, fitosteroili, substanțe volatile, clorofilă, acizi grași polinesaturați, acid linoleic, acizi grași esențiali omega-3, fier, zinc, magneziu, calciu, proteine.

Pe baza acestora, muștarul este recomandat în cazul următoarelor afecțiuni:

• antidepresiv – datorită conținutului de triptofan, un aminoacid esențial responsabil de starea de bine a organismului
• anticancerigen – datorită conținutului de izotiocianatului de alil și glucosinolaților, care previn creșterea celulelor canceroase, prevenind astfel cancerul, în special cel gastric, al vezicii urinare și de colon. Se lasă peste noapte la înmuiat boabele în apă, și se consumă dimineața.
• reduce inflamația (artrită, sciatică, dureri reumatice, musculare, ale încheieturilor, gușă) – datorită conținutului de seleniu și magneziu, având astfel proprietăți antiinflamatorii.
• ameliorează astmul bronșic, bronșitele, pneumonia – datorită conținutului de seleniu, magneziu și antioxidanți. Se aplice o cataplasme cu făină de muștar negru pe zona toracelui și se ține atâta timp cât senzația de arsură nu este foarte puternică, dupa care se îndepărtează și se acoperă zona tratată cu un material călduros.
• scade tensiunea arterială – datorită conținutului mare de magneziu.
• protejează sistemul cardiovascular împotriva arterosclerozei – datorită conținutului mare de magneziu.
• intensifică metabolismul – o linguriță de muștar pe zi crește metabolismul cu 25%.
• stimulează digestia, elimină constipația – datorită conținutului de vitamina B. Zilnic, pe stomacul gol, se iau 1-2 linguri de semințe întregi de muștar alb, înghițindu-se cu apă. Este contraindicat persoanelor care suferă de colon iritabil

Mai multe găsiți aici.

Din leacurile Antichității – hreanul

Folosit de daci, greci și romani, hreanul are un gust iute, aromat și condimentat, fiind o metodă naturală de a trata numeroase afecțiuni.

Originar din S-E Europei și din vestul Asiei, hreanul, numit de daci usturonilă, mai este cunoscut și sub denumirele populare drept “plosca ciobanului” sau “pătrunjel de câmp”.

Se consumă atât frunzele, dar mai ales rădăcina, care este partea cea mai bogată a plantei în vitamine, fitoncide (substanțe care au acțiune antibacteriană) sau uleiuri eterice (cu efect calmant).

Între substanțele active importante ale hreanului se numără și: vitamina C, complexul de vitamine B, săruri minerale, peroxidaza, uleiurile volatile, calciu, potasiu, fier, magneziu, zinc, compuși sulfurați, enzime, fitohormoni, glucozinolați (substanță cu acțiune antibiotică), acizi, minerale, având totodată un proprietăți citostatice foarte puternice (datorate glucozinolaților și peroxidazei), diuretice, antiinflamatoare, antioxidante și expectorante.

Hreanul este de preferat a fi consumat odată cu citricele și legumele proaspete, pentru asigurarea necesarului de minerale și vitamine, evitându-se, în timpul tratamentului naturist, expunerea la mediile iritante.

Între indicațiile terapeutice ale hreanului, amintim:

Mai multe, aici.

Ghimbirul ameliorează durerile sciaticii

Afecțiune nervoasă care provoacă durere intensă în partea lombară a spatelui și a piciorului drept, de cele mai multe ori, sciatica este deseori cauzată de inflamarea sau compresarea rădăcinii a celui mai lung și mai voluminos nerv din organism, nervul sciatic.

Nervul sciatic este principalul nerv al membrelor inferioare, controlând articulația șoldului, a genunchiului și a gleznei, dar și numeroși mușchi (în special mușchii posteriori ai coapsei și totalitatea mușchilor gambei și ai piciorului) și cea mai mare parte a pielii coapsei, gambei și piciorului.

În compoziția ghimbirului intră aproape 500 de compuși identificați, majoritatea având proprietăți biologice și terapeutice. Ghimbirul este un rizom care conține uleiuri volatile (zingiberol), compuși fenolici (gingeroli), vitamine, A, C, E, B1, B2, B6, minerale , substanțe cu rol antiseptic natural, rezine, mucilagii, celuloză, taninuri. Uleiurile volatile conțin aldehide, alcooli monoterpenici, zingiberon, gingeroli (care-i dau aroma și gustul specific), gingerone.

Printre numeroasele proprietăți ale ghimbirului se numără și cea antiinflamatoare și analgezică.

Mai multe, aici.