Ce puteți trata cu ceai din petale de trandafir

Parfumat, delicat și grațios, trandafirul este una dintre cele mai frumoase și apreciate flori din lume. Totodată, acesta ne poate apăra organismul de unele afecțiuni.

În scop terapeutic se vor folosi florile deschise ale trandafirilor de dulceață, în formă proaspătă sau uscată, acestea fiind bogate în vitamine (A, C, E, D, K), substanțe minerale, acid citric, acid malic, flavonoizi și acizi grași esențiali.

Pentru a prepara acest ceai, puneți într-o cană cu apă fierbinte o linguriță de plantă mărunțită. Acoperiți vasul și lăsați-l la infuzat timp de 5-10 minute, după care consumați, călduț, până la trei căni zilnic, cu jumătate de oră înaintea meselor principale.

Ceaiul are proprietăți dezinfectante, hemostatice, antiseptice, laxative, diuretice, febrifuge și afrodisiace.

Între indicațiile terapeutice ale acestui ceai, amintim:

• detoxifiază organismul
• stimulează sistemul imunitar
• previne apariția infecțiilor
• scade febra

Continuarea, aici.

Advertisement

Tratamente externe pe bază de turiță-mare

Agrimonia eupatoria sau turița-mare este o plantă de origine europeană, care se găsește în zonele de câmpie și cele montante, în luminișuri, la marginea drumurilor, pe pajiști sau în livezi.

Boli de piele, afte, stomatite, gingivite, faringită – puneți 10 g de plantă tocată mărunt în 200 ml de apă fierbinte, acoperiți vasul și lăsați-l la infuzat timp de 15 minute. Strecurați și, în funcție de caz, aplicați comprese pe zonele afectate sau clătiți gura de câteva ori pe zi.

Tumori, luxații, entorse – într-un vas emailat puneți o mână de turiță-mare, o mână de tărâțe de grâu, o jumătate de linguriță de drojdie și 500 ml de apă. Puneți vasul pe foc mic și lăsați să fiarbă timp de 30 de minute. Strecurați, iar partea solidă puneți-o într-un săculeț din pânză, pe care apoi îl aplicați pe zona bolnavă.

Amigdalită, abces oral, inflamații bucale, inflamații ale gâtului – în 500 ml de apă clotită se pune o mână de frunze de plantă și se fierb, la foc mic, pentru 15 minute. Lichidul limpede se folosește pentru gargară. Procedeul se repetă de 4-5 ori pe zi.

Continuarea, aici.

 

Remedii externe pe bază de năpraznic

Plantă cu puternice proprietăți curative, năpraznicul are proprietăți astringente, antidiareice, antihemoragice, antitumorale, anticancerigene, antiseptice, afrodisiace, diuretice, emenagoge, emoliente, hipotensive, hipoglicemiante, revigorante, antiinflamatorii, cicatrizante, antibiotice, antitoxice, tonice, depurative și sudorifice.

În scop curativ, se va folosi doar partea aeriană a plantei, care se va recolta în timpul înfloririi, respectiv în lunile iunie și august.

Persoanele care suferă de blefarită, conjunctivită sau cataractă pot face spălături oculare cu infuzie de năpraznic, de 2-3 ori pe zi, timp de cel puțin 21 de zile. Pentru a prepara infuzia, adăugați într-o cană cu apă fierbinte 2 lingurițe de plantă uscată, bine mărunțită. Lăsați la infuzat 15 minute, după care strecurați și folosiți infuzia călduță.

Bolnavii de hemoroizi pot face băi de șezut cu infuzie combinată de năpraznic, care să dureze cel puțin 20 de minute, de 2 ori pe zi, până la atenuarea simptomelor. Pentru a prepara infuzia combinată de năpraznic aveți nevoie de o cană cu apă rece, în care adăugați 2 lingurițe de plantă uscată și mărunțită, pe care o lăsați apoi la macerat peste noapte. Dimineața se filtrează, iar lichidul obținut se păstrează. Frunzele se infuzează într-o cană cu apă fierbinte timp de 30 de minute, după care se strecoară, iar lichidul obținut se amestecă cu cel deja pus la păstrare. Pentru baia de șezut se prepară 1 litru de infuzie combinată, care se amestecă cu 5 litri de apă călduță.

Continuarea, aici.

Ce puteți trata cu ceai din frunze de zmeur

Arbust stufos, cu fructe delicioase, zmeurul este folosit din timpuri străvechi pentru tratarea unei game variate de afecțiuni.

Pentru a prepara infuzia, adăugați într-o cană cu apă fierbinte 2 lingurițe de frunze uscate și mărunțite, acoperiți vasul și lăsați la infuzat timp de 10-15 minute. Strecurați și consumați până la 3 căni pe zi, pe stomacul gol, cu jumătate de oră înainte de masă.

Între indicațiile terapeutice ale ceaiului amintim:

• chisturi ovariene
• fibrom uterin
• uter fibromatos
• noduli mamari
• infertilitate feminină
• risc de avort spontan
• cancer mamar, genital
• tulburări de menopauză
• dismenoree
• sindrom premenstrual
• hemoragii

Continuarea, aici.

Ce puteți trata cu ceai de trei-frați-pătați

Plantă cu flori gingașe care ne încântă ochii, trei-frați-pătați crește în lunci, zone deluroase, păduri, fânețe și poieni.

Petru a prepara infuzia, adăugați 2 lingurițe de plantă într-o cană cu apă fierbinte, acoperiți vasul și lăsați la infuzat timp de 2-4 minute, după care strecurați și consumați până la 3 căni pe zi.

În compoziția plantei se găsesc saponine triterpenice pentaciclice, uleiuri volatile, un alcaloid (violină),  flavonozide (viola-cvercetinozidă identică cu rutozida), antocianozide, o heterozidă a salicilatului de metil, compuşi salicilici, mucilagii, vitamine A, C, betacaroten și taninuri.

Între indicațiile terapeutice ale ceaiului amintim:

• răni
• furunculoze
• afte
• stomatite
• leucoree

Continuarea, aici.

Ce putem trata cu tinctură de cimbrișor

Cimbrul sălbatic sau cimbrișorul este o plantă puternic aromată pe care o întâlnim la marginea drumurilor, în fânețe, ogoare, pajiști, pășuni, pe soluri aride, nisipoase sau pietroase.

Pentru prepararea tincturii se recoltează partea aeriană a plantei (în lunile iunie-septembrie), pe vreme însorită. Planta se mărunțește și se introduce într-un recipient din sticlă, peste care se toarnă alcool de cereale de 45-70º, respectându-se proporțiile de 20 g plantă – 100 ml alcool.

Recipientul se închide ermetic și se lasă la macerat timp de 14 zile, la loc călduros, agitând zilnic de 4-5 ori.

La sfârșit se strecoară, iar tinctura se păstrează în recipiente din sticlă, închise la culoare.

Se administrează câte o linguriță de tinctură, de 3-4 ori pe zi, între mese, diluată în 100 ml de apă.

Continuarea, aici.

Cura cu must

Dulce, parfumat și delicios, mustul este unul dintre deliciile care ne protejează sănătatea în mod natural.

Cura cu must presupune consumul a câte jumătate de litru de must zilnic. Această cantitate se împarte în 3 doze, care se vor consuma cu o oră înaintea meselor principale.

Treptat, cantitatea de must consumată va crește progresiv, până se va ajunge la 2 litri. În momentul în care s-a ajuns la consumul a 2 litri, timp de 3 zile se va consuma doar această cantitate de must.

După aceste trei zile, se va descrește progresiv cantitatea de must consumată.

Această cură este recomandată în special persoanelor suferinde de scleroză, dar și celor care vor să-și pregătească organismul pentru perioada rece, pentru cei care vor să-și mărească imunitatea și să-și detoxifice organismul.

*În scop terapeutic se va consuma must bio sau organic, de preferat roșu, cel alb fiind indicat persoanelor obeze sau supraponderale.

Continuarea, aici.

Trandafirul – floare gingașă de leac

Simbol al purității, regalității, iubirii și carității, trandafirul nu încântă doar simțurile, ci vindecă și trupurile celor bolnavi.

Persoanele care suferă de eczeme, acnee, psoriazis, erizipel, prurit alergic, răni infectate, arsuri pot zdrobi o mână de petale proaspete de trandafir pe care apoi le aplică pe zona afectată și le fixează cu un plasture.

Împotriva stomatitei și paradontozei se face un amestec de pulbere de flori uscate de trandafir și miere de albine, cu care se masează ușor gingiile.

Continuarea, aici.

Din leacurile pădurii – scoarța de stejar

Scoarța de stejar este folosită în medicina tradițională încă de pe vremea aztecilor, aceasta având proprietăți antiseptice, antiinflamatoare, antihemoragice, antitermice, calmante și astringente.

În scop curativ se folosește doar scoarța ramurilor tinere (de 2-3 ani), care se recoltează primăvara sau toamna, având un termen de garanție de 5 ani.

Scoarța de stejar este în special utilizată în caz de:

• gingivită, stomatită, faringită, rinofaringită, dureri dentare, degerături – 2-3 lingurițe de pulbere de scoarță de stejar se fierb pentru 5 minute într-o cană cu apă, după care se face gargară sau se tamponează local zonele afectate, utilizându-se decoctul cât de fierbinte se suportă;
• plăgi, degerături, hemoroizi, hiperhidroză, colici abdominale și pelvine – se fac băi locale cu decoct obținut din 50 g de scoarță mărunțită la un litru de apă. După 5 minute de fiert se trage de pe foc și se folosește când temperatura devine suportabilă;

Continuarea, aici.

Trei remedii externe pe bază de salvie

Condiment apreciat în gastronomie, salvia are și proprietăți antiseptice, antiinflamatoare, carminative, calmante, expectorante, sedative, bacteriostatice, astringente, antisudorifice, coleretice, antispastice etc.

În compoziția chimică a plantei regăsim uleiuri volatile, tanin, acid ursolic, acid oleanolic, substanțe amare, vitaminele A, B1 și C, acid fumaric, acid clorogenic, acid cafeic, acid nicotinic, azotat de potasiu, calciu, potasiu, magneziu, fier, zinc, sodiu etc., fapt care îi conferă plantei efecte hipoglicemiante ușoare, stimulatoare a secreției biliare și venotonice.

Astfel, tratamentele externe cu salvie sunt recomandate persoanelor care suferă de:

1. candidoză bucală, afte, stomatită, gingivită – în 2500 ml de apă rece se pun la macerat 2 linguri de plantă uscată și mărunțită și se lasă peste noapte (8-10 ore), după care se strecoară, iar lichidul se păstrează separat. Peste planta rămasă se toarnă 2500 ml de apă clocotită și se fierbe pentru 5 minute, după care se trage de pe foc și se lasă la răcit, apoi se strecoară, iar cele două extracte se amestecă și se adaugă 3 picături de ulei volat

Continuarea, aici.