Scoarța de stejar este folosită în medicina tradițională încă de pe vremea aztecilor, aceasta având proprietăți antiseptice, antiinflamatoare, antihemoragice, antitermice, calmante și astringente.
În scop curativ se folosește doar scoarța ramurilor tinere (de 2-3 ani), care se recoltează primăvara sau toamna, având un termen de garanție de 5 ani.
Scoarța de stejar este în special utilizată în caz de:
- gingivită, stomatită, faringită, rinofaringită, dureri dentare, degerături – 2-3 lingurițe de pulbere de scoarță de stejar se fierb pentru 5 minute într-o cană cu apă, după care se face gargară sau se tamponează local zonele afectate, utilizându-se decoctul cât de fierbinte se suportă;
- plăgi, degerături, hemoroizi, hiperhidroză, colici abdominale și pelvine – se fac băi locale cu decoct obținut din 50 g de scoarță mărunțită la un litru de apă. După 5 minute de fiert se trage de pe foc și se folosește când temperatura devine suportabilă;
Continuarea, aici.
Puterea Naturii 